opțiuni
  • info

16 definiții pentru rățoi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȚOI2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi1.

RĂȚOI2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi1.

rățoi2 vr [At: PR. DRAM. 208 / V: (rar) ~tui, (reg) roțăi / Pzi: ~esc / E: rățoi1] 1 A se răsti la cineva Si: (reg) a se răboli, a se răboțoi, a se răscocora (1). 2 A amenința pe cineva. 3 A se îngâmfa. 4 (Rar) A se lăfăi.

RĂȚOI2, rățoiesc, vb. IV. Refl. A se răsti la cineva, cerîndu-i socoteală sau provocîndu-l, pe un ton amenințător; a se stropși. Vin cu sabia în mînă! se rățoi Văitoianu la gazetarii pe care îi chemă pentru a le face, potrivit obiceiului, o expunere de principii. PAS, Z. IV 157. Nu te rățoi la noi, mă nene. SADOVEANU, M. C. 200. Ei! nu te mai rățoi așa, că nu-ți șede bine! ALECSANDRI, T. I 151.

A SE RĂȚOI mă ~iesc intranz. fam. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță; a se strofoli. /Din rățoi

rățoì v. a se îngâmfa, a se fuduli: cum te rățoești la soare fudul cu a mele pene? AL. [Tras din rățoiu, cu aluziune la umbletu-i fățăitor].

rățui2 v vz rățoi2

roțăi v vz rățoi2

rățoĭésc și (maĭ rar) -uĭésc (mă) v. refl. (cp. cu rățoĭ, pin aluz. la mers, orĭ cu ung. ranculni, a încreți fruntea). Fam. Iron. Fac gesturĭ grave ca să speriĭ, mă răstesc, mă grozăvesc: o îmbrînceam rățuindu-mă (VR. 1916, 1-3, 162).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rățoi2 s. m., pl. rățoi, art. rățoii

rățoi1 (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rățoiesc, 3 sg. se rățoiește, imperf. 1 sg. mă rățoiam; conj. prez. 1 sg. să mă rățoiesc, 3 să se rățoiască; imper. 2 sg. afirm. rățoiește-te; ger. rățoindu-mă

!rățoi2 (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rățoiește, imperf. 3 sg. se rățoia; conj. prez. 3 să se rățoiască

rățoi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiesc, imperf. 3 sg. rățoia; conj. prez. 3 sg. și pl. rățoiască

rățoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiesc, conj. rățoiască)

rățoiesc, -oiască 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂȚOI vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.

rățoi vb. v. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: rățoi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rățoi
  • rățoire
  • rățoit
  • rățoitu‑
  • rățoind
  • rățoindu‑
 singular plural
  • rățoiește
  • rățoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rățoiesc
 (să)
  • rățoiesc
  • rățoiam
  • rățoii
  • rățoisem
a II-a (tu)
  • rățoiești
 (să)
  • rățoiești
  • rățoiai
  • rățoiși
  • rățoiseși
a III-a (el, ea)
  • rățoiește
 (să)
  • rățoiască
  • rățoia
  • rățoi
  • rățoise
plural I (noi)
  • rățoim
 (să)
  • rățoim
  • rățoiam
  • rățoirăm
  • rățoiserăm
  • rățoisem
a II-a (voi)
  • rățoiți
 (să)
  • rățoiți
  • rățoiați
  • rățoirăți
  • rățoiserăți
  • rățoiseți
a III-a (ei, ele)
  • rățoiesc
 (să)
  • rățoiască
  • rățoiau
  • rățoiră
  • rățoiseră
roțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rățoi, rățoiescverb

  • 1. familiar A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: amenința răsti strofoli stropși
    • format_quote Vin cu sabia în mînă! se rățoi Văitoianu la gazetarii pe care îi chemă pentru a le face, potrivit obiceiului, o expunere de principii. PAS, Z. IV 157. DLRLC
    • format_quote Nu te rățoi la noi, mă nene. SADOVEANU, M. C. 200. DLRLC
    • format_quote Ei! nu te mai rățoi așa, că nu-ți șede bine! ALECSANDRI, T. I 151. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.