SÂNGERARE, sângerări, s. f. 1. Faptul de a sângera; sângerat¹, sângerătură. ♦ Vărsare de sânge. 2. Proces tehnologic de recoltare a sângelui animalelor sacrificate (la abator) pentru a fi valorificat. 3. (Tehn.) Operație de găurire a unei ancore de lemn pentru a lăsa să se scurgă apa din ea. – V. sângera.

sângerare sf [At: CONACHI, P. 296 / Pl: ~rări / E: sângera] 1 Scurgere (abundentă) de sânge (1) (în urma unei tăieturi, a unei lovituri etc.) Si: hemoragie (1), însângerare, (rar) sângerat¹ (1), (îvr) sângerătură (1), (înv) încruntare. 2 Pierdere de sânge Si: hemoragie (1), însângerare, (rar) sângerat¹ (2), (îvr) sângerătură (2), (înv) încruntare. 3 (Șîs) Timp de ~ Analiză de laborator pentru determinarea timpului de coagulare a sângelui (1). 4 Proces tehnologic de recoltare a sângelui (1) animalelor sacrificate în abator pentru a fi valorificat. 5 (Med) Luare de sânge (1) în scop terapeutic sau pentru efectuarea anumitor analize medicale Si: (înv) sângerată (4). 6 (Înv) Vărsare de sânge (1). 7 (Pex) Luptă. 8 (Fig) Colorare în roșu. 9 (Reg) Sânge (69). 10 (Reg) Necaz. 11 Difuzare a unui colorant din piele în baia de ungere sau de reducere a tăbăcirii cu crom. 12 (Teh) Operație de găurire a unei ancore de lemn pentru a lăsa să se scurgă apa din ea.

SÂNGERARE, sângerări, s. f. 1. Faptul de a sângera; sângerat¹, sângerătură. ♦ Vărsare de sânge. 2. Proces tehnologic de recoltare a sângelui animalelor sacrificate (la abator) pentru a fi valorificat. 3. (Tehn.) Operație de găurire a unei ancore de lemn pentru a lăsa să se scurgă apa din ea. – V. sângera.

SÎNGERARE, sîngerări, s. f. Faptul de a sîngera; vărsare de sînge.

sângerare s. f., g.-d. art. sângerării; pl. sângerări

sângerare s. f., g.-d. art. sângerării; pl. sângerări

sângerare s. f., g.-d. art. sângerării; pl. sângerări

SÂNGERARE s. însângerare, sângerat, sângerătură, (înv.) cruntare, încruntare.

SÎNGERARE s. însîngerare, sîngerat, sîngerătură, (înv.) cruntare, încruntare.