6 definiții pentru săliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SĂLIȚĂ, sălițe, s. f. Diminutiv al lui sală. – Sală + suf. -iță.
SĂLIȚĂ, sălițe, s. f. Diminutiv al lui sală. – Sală + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săliță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șăl~ / Pl: ~țe / E: sală1 + -iță] 1-6 (Șhp) Sală1 (1, 12, 16) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLIȚĂ, sălițe, s. f. Diminutiv al lui sală. A ieșit în antreu cu pumnul cu fărămituri, s-a prefăcut că deschide ușa de afară, dar le-a zvîrlit în gura sobei din săliță. C. PETRESCU, C. V. 120. Jos, în săliță, înainte de a urca scara, își aruncă ochii în oglindă. BART, E. 114. Omul ședea la masă cu consoarta sa în sălița de intrare. CARAGIALE, M. 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
săliță s. f., g.-d. art. săliței; pl. sălițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
săliță s. f., g.-d. art. săliței; pl. sălițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
săliță s. f., g.-d. art. săliței; pl. sălițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săliță, sălițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui sală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A ieșit în antreu cu pumnul cu fărămituri, s-a prefăcut că deschide ușa de afară, dar le-a zvîrlit în gura sobei din săliță. C. PETRESCU, C. V. 120. DLRLC
- Jos, în săliță, înainte de a urca scara, își aruncă ochii în oglindă. BART, E. 114. DLRLC
- Omul ședea la masă cu consoarta sa în sălița de intrare. CARAGIALE, M. 25. DLRLC
-
etimologie:
- Sală + -iță. DEX '98 DEX '09