sacadat, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: fr saccadé] (D. mișcări, sunete, vorbire) 1-2 a, av Cu întreruperi scurte și dese care se succed la intervale aproximativ egale. 3 a (D. stil) Cu enunțuri, propoziții sau fraze scurte.

SACADAT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.) Cu întreruperi scurte și dese; intermitent. Mîna are mișcări sacadate de păpușă mecanică. C. PETRESCU, Î. II 36. Simt mirosul greu, înecăcios, de untdelemn ars, răspîndit de jos, de la mașina care-și grăbește mereu mișcările sacadate. BART, S. M. 19. ◊ (Adverbial) Domnule colonel... îi răspunse sacadat căpitanul. CAMILAR, N. I 151. Pironindu-și ochii cu hotărîre în ochii generalului, vorbi repede, sacadat. REBREANU, P. S. 92. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. IBRĂILEANU, A. 106.

SACADAT, -Ă adj. (Despre mișcări, vorbire etc.) Cu întreruperi dese și scurte; intermitent. [Cf. fr. saccadé].

SACADAT, -Ă adj. cu întreruperi dese și scurte; intermitent. (< fr. saccadé)

sacadat a. 1. neregulat: mers sacadat; 2. fig. stil sacadat, compus din fraze scurte și neplăcute la auz.

* sacadát, -ă adj. (fr. saccadé). Brusc, întrerupt: mișcărĭ sacadate. Fig. Stil sacadat, vorbă sacadată, cu fraze scurte și oprirĭ prea dese. – Curat rom. zmuncit. V. staccato.

sacadat adj. m., pl. sacadați; f. sacadată, pl. sacadate

*sacadat adj. m., pl. sacadați; f. sacadată, pl. sacadate

sacadat adj. m., pl. sacadați; f. sg. sacadată, pl. sacadate

SACADAT adj., adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. săltăreț. 4. adv. v. staccato.

SACADAT adj., adv. 1. adj. intermitent, ritmic, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. ritmat, săltat, săltăreț, săltător, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (O muzică ~.) 4. adv. (MUZ.) staccato.