sacramental, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~e, ~rem~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sacramentalis, fr sacramental, ger sakramental, it sacramentale] 1 Care ține de sacrament (1). 2 Privitor la sacrament (1). 3 (Pgn) Care ține de dogmele bisericești. 4 (Pgn) Sacru¹ (4). 5 (Rar) Sacru² (9). 6 (Rar) Sacru² (11). 7 (Rar) Care este consacrat, obișnuit pentru o anumită situație (solemnă).

SACRAMENTAL, -Ă, sacramentali, -e, adj. (Bis.) De sacrament, referitor la sacramente; p. ext. (sens curent) solemn. Pentru ce... între două inimi îndrăgostite, să se rîdice ca un zid de oțel o ieftină formulă sacramentală? HOGAȘ, M. N. 53. ◊ (Adverbial) În sfîrșit, socotind că s-au lămurit deplin, rosti sacramental și într-o atitudine eroică. REBREANU, R. II 239.

SACRAMENTAL, -Ă adj. De sacrament; (p. ext.) solemn. [< it. sacramentale, lat. sacramentalis, cf. fr. sacramentel].

SACRAMENTAL, -Ă adj. referitor la sacrament; (p. ext.) solemn. (< lat. sacramentalis, fr. sacramentel, germ. sakramental)

SACRAMENTAL ~ă (~i, ~e) rel. Care ține de sacrament; propriu sacramentelor. /<lat. sacramentalis, fr. sacramental, germ. Sakramental

sacramental a. 1. ce ține de un sacrament; 2. fig. solemn: cuvinte sacramentale.

* sacramentál, -ă adj. (lat. bisericească sacramentalis). De sacrament, foarte solemn: formulă sacramentală. Adv. În mod sacramental.

sacramentale a vz sacramental

sacremental, ~ă a vz sacramental

sacramental (desp. sa-cra-) adj. m., pl. sacramentali; f. sacramentală, pl. sacramentale

sacramental (sa-cra-) adj. m., pl. sacramentali; f. sacramentală, pl. sacramentale

sacramental adj. m. (sil. -cra-), pl. sacramentali; f. sg. sacramentală, pl. sacramentale

SACRAMENTAL adj. v. consacrat, consfințit, intangibil, inviolabil, obișnuit, sacru, sfânt, tradițional.

SACRAMENTAL adj. 1. v. sfânt. 2. v. solemn.

SACRAMENTAL adj. 1. (BIS.) divin, sacru, sfînt. (Lucrurile ~.) 2. solemn. (Formulă ~.)

sacramental adj. v. CONSACRAT. CONSFINȚIT. INTANGIBIL. INVIOLABIL. OBIȘNUIT. SACRU. SFÎNT. TRADIȚIONAL.

AUTOS SACRAMENTALES, drame alegorice într-un act, cu subiect religios, mitologic, istoric sau biblic, ilustrînd concepte morale sau dogme ale catolicismului. Genul, specific dramaturgiei spaniole medievale, avea un caracter popular, piesele jucîndu-se în piețe publice, pe scene improvizate. A cunoscut triumful prin Calderón de la Barca, autor peste 80 de a.s., Lope de Vega și Tirso de Molina.