8 definiții pentru saigi (vb.)
Explicative DEX
saigi [At: ȘIO II1, 308 / P: sa-i~ / V: ~ggi / Pzi: ~igesc / E: drr saigiu] 1 vi (Înv) A îndeplini funcția de saigiu (1). 2 vt(a) A strânge (cu sila) beilicul sau oieritul.
SAIGI vb. IV v. saiggi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SAIGI vb. IV. v. saiggi.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
saiggi v vz saigi
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SAIGGI2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și popular; și în forma saigi) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. id. ib. 672. – Pronunțat: sa-ig-. – Variantă: saigi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SAIGGI2, saiggesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A îndeplini funcția de saiggiu; p. ext. a lua cu hapca. [Pr.: sa-i-. – Var.: saigi vb. IV] – Din saiggiu.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
saigésc v. intr. P.P. Funcționez ca saigiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Regionalisme / arhaisme
saigi, saigesc, vb. IV (înv. și reg.) a îndeplini funcția de saigiu (strângător al beilicului, al oieritului).
- sursa: DAR (2002)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
|    verb (V407)    Surse flexiune: DLRM    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
|    verb (V407)    |  infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
 (a) 
  |   
  |   
  |   
  |  singular | plural | ||
 
  |   
  |  ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (tu) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (el, ea) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| plural | I (noi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  |
| a II-a (voi) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
| a III-a (ei, ele) |  
  |   (să) 
  |   
  |   
  |   
  |  ||
  saigi, saigescverb  
 -  1. A îndeplini funcția de saiggiu. DLRLC
-  1.1. A lua cu hapca. DLRLC
-  Și firman îi da, ca să haiducească, ca să saiggească. TEODORESCU, P. P. 671. DLRLC
 -  Turme ce găsea, toate le scria și le saiggea. TEODORESCU, P. P. 672. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  saiggiu DLRM
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.