saltea sf [At: URICARIUL, XI, 249 / V: (înv) seltele, (reg) săl~ / Pl: ~ele, (înv) ~eli / E: ngr σελτές] 1 Obiect în formă de sac plat, de obicei paralelipipedic, confecționat din pânză, din diverse țesături sintetice, din cauciuc etc., în care se introduce (și se fixează prin cusături din loc în loc) un strat gros de lână, de iarbă-de-mare, de paie, de vată etc. sau care se umple cu aer, apă etc. și care se folosește, ca așternut moale (pe paturi), pentru protecție corporală în unele probe sportive, pentru a pluti pe apă etc. 2 (Îe) A sta (sau a ședea) pe ~ A nu face nimic din comoditate. 3 (Îae) A fi fără nici o grijă. 4 (Îae) A fi bogat. 5 (Îlav) A pune (sau a avea) sub ~ A-și face sau a avea economii. 6 (Îlav) (De) pe ~ Fără a se obosi, fără a face ceva. 7 (Îal) Fără să-l coste ceva. 8 (Îe) A se întinde cât ține ~ua A pretinde doar atât cât este posibil. 9 (Pan; urmat de determinări) Nume generic pentru mai multe obiecte făcute din piatră, cărămidă, nuiele etc. care sunt întrebuințate pentru a proteja, a apăra, a fortifica etc. 10 (Spc; șîs ~ pentru reproducere) Cadru de lemn de diferite forme, în care sunt fixate mustăți de salcie, crengi de brad, vârfuri de stuf etc., folosit la reproducerea dirijată a diferitelor specii de pește.

SALTEA, saltele, s. f. Obiect făcut din două foi de pînză cusute între ele, în care se introduc paie (v. mindir), lînă etc. și care se așază pe pat, formînd un așternut moale pentru dormit. Stătea în întunerec pe trei saltele. DUMITRIU, N. 132. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă. SADOVEANU, O. VII 119. Taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velință. SLAVICI, O. I 82. ◊ Fig. Jos, sub răchiți bătrîne de raze umbritoare, Pe o saltea de iarbă, flăcăii se lungesc. BELDICEANU, P. 62. ♦ (În expr.) Saltea de apă = mic rezervor de apă creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului.

SALTEA ~ele f. Obiect făcut dintr-un sac în care se introduce și se fixează un strat gros de lână, de vată, de iarbă-de-mare, de paie etc., care se așază pe pat pentru a forma un așternut moale. ◊ ~ de plajă sac impermeabil care se umple cu aer și pe care se poate pluti; saltea pneumatică. ~ de beton căptușeală de protecție a albiei unei ape curgătoare, constând din plăci de beton. [Art. salteaua; G.-D. saltelei] /<ngr. saltés

salteà f. mindir de lână: saltele cu puf CR. [Turc. SELTÈ].

salteá f., pl. ele (ngr. seltés, siltés, turc. șilté, saltea). Pernă de lînă de mărimea unuĭ om făcută ca să dormi pe ĭa. – Munt. Saltea de paĭe, mindir. – V. dușăg, pilotă, dricală.

săltea sf vz saltea

seltele sf vz saltea

saltea s. f., art. salteaua, g.-d. art. saltelei; pl. saltele

saltea s. f., art. salteaua, g.-d. art. saltelei; pl. saltele, art. saltelele

saltea s. f., art. salteaua, g.-d. art. saltelei; pl. saltele

SALTEA s. v. leasă.

SALTEA s. (Transilv. și Ban.) dricală, (Transilv.) străjac. (~ de paie.)

SALTEA s. (Transilv. și Ban.) dricală, (Transilv.) străjac. (~ de paie.)

saltea s. v. LEASĂ.

saltea (-ele), s. f. – Mindir. Tc. șelte (Meyer 406; Șeineanu, II, 311; Lokotsch 1908), prin ngr. σελτές (Gáldi, 247), cf. alb. šiljte, bg., sb. šilta.

saltea, saltele s. f. iubită, amantă.