opțiuni
  • info

18 definiții pentru sancționa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner.

SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sanctionner.

sancționa vt [At: AR (1829), 1472/32 / V: (înv) ~iuna, ~nț ~, ~ni[1] / Pzi: ~nez / E: fr sanctionner] 1 A confirma printr-o sancțiune (1). 2 A da un caracter legal sau oficial. 3 (Pgn) A recunoaște drept valabil, adevărat, just etc. 4 A conferi un caracter durabil. 5 A consacra (5). 6 (Și prin lărgirea sensului) A aplica o sancțiune (6) Si: a pedepsi. 7 (Pex) A dezaproba (1).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sanționi — LauraGellner

SANCȚIONA, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. ext. a încuviința, a statornici, a consfinți. În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. 2. A aplica o pedeapsă, a pedepsi. – Pronunțat: -ți-o-.

SANCȚIONA vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].

SANCȚIONA vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)

A SANCȚIONA ~ez tranz. 1) (legi, dispoziții, acte etc.) A confirma printr-o semnătură; a aproba; a ratifica. 2) (persoane) A pedepsi, aplicând o sancțiune. [Sil. -sanc-ți-o-na] /<fr. sanctionner

sancționà v. a da sancțiune, a confirma.

sancțiuna v vz sancționa

sanționa v vz sancționa

sanționi[1] v vz sancționa

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sancționi — LauraGellner

* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sancționa (a ~) (desp. sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sancționează; conj. prez. 1 sg. să sancționez, 3 să sancționeze

sancționa (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționează

sancționa vb. (sil. sanc-ți-o-), ind. prez. 1 sg. sancționez, 3 sg. și pl. sancționează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SANCȚIONA vb. v. blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

SANCȚIONA vb. I. 1. v. pedepsi. 2. v. penaliza. II. v. confirma.

SANCȚIONA vb. (JUR.) 1. a pedepsi. (L-a ~ cu amendă.) 2. a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a ratifica, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)

sancționa vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Intrare: sancționa
  • silabație: sanc-ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sancționa
  • sancționare
  • sancționat
  • sancționatu‑
  • sancționând
  • sancționându‑
 singular plural
  • sancționează
  • sancționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sancționez
 (să)
  • sancționez
  • sancționam
  • sancționai
  • sancționasem
a II-a (tu)
  • sancționezi
 (să)
  • sancționezi
  • sancționai
  • sancționași
  • sancționaseși
a III-a (el, ea)
  • sancționează
 (să)
  • sancționeze
  • sancționa
  • sancționă
  • sancționase
plural I (noi)
  • sancționăm
 (să)
  • sancționăm
  • sancționam
  • sancționarăm
  • sancționaserăm
  • sancționasem
a II-a (voi)
  • sancționați
 (să)
  • sancționați
  • sancționați
  • sancționarăți
  • sancționaserăți
  • sancționaseți
a III-a (ei, ele)
  • sancționează
 (să)
  • sancționeze
  • sancționau
  • sancționară
  • sancționaseră
sancțiuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sanționi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sanționa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sancționa, sancționezverb

  • 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aproba ratifica
    • format_quote În urma unei cereri formale a unei deciziuni a Consiliului de Miniștri sancționate de domn. KOGĂLNICEANU, S. A. 159. DLRLC
  • 2. A aplica o sancțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pedepsi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.