sancționare sf [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / V: (înv) ~iun~ / Pl: ~nări / E: sancționa] 1 Ratificare a unei legi, a unei decizii, a unei stări de fapt. 2 Aplicare a unei sancțiuni (6) Si: pedepsire. 3 (Pex) Dezaprobare (a cuiva sau a ceva).

SANCȚIONARE, sancționări, s. f. Acțiunea de a sancționa. 1. Confirmare, aprobare, consfințire a unei legi, a unei dispoziții, a unui act. 2. Aplicare a unei pedepse; pedepsire.

SANCȚIONARE s.f. Acțiunea de a sancționa și rezultatul ei; confirmare, pedepsire, sancțiune. [< sancționa].

sancțiunare sf vz sancționare

sancționare (desp. sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

sancționare (sanc-ți-o-) s. f., g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

sancționare s. f. (sil. sanc-ți-o-), g.-d. art. sancționării; pl. sancționări

SANCȚIONARE s. I. 1. v. pedepsire. 2. v. penalizare. II. v. confirmare.

SANCȚIONARE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.

SANCȚIONARE s. (JUR.) 1. pedepsire. (~ unei contravenții.) 2. confirmare, consacrare, consfințire, întărire, ratificare, sancțiune, validare, (înv.) sacrare. (~ a unei legi.)

sancționare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.