SARMA, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) înfășurată în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmală s. f.] – Din tc. sarma.

sarma sf [At: IORGA, S. D. XII, 207 / V: (reg) ~lă, ~mă (Pl: sarme), săr~ (Pl: sărmi) / Pl: ~le, (reg) sărmale / E: tc, srb sarma] 1 (Mpl) Preparat culinar obținut din carne tocată amestecată cu orez (sau numai din orez), cu ingrediente etc., rulate în foi de varză (acră), de viță etc. Si: (reg) gălușcă (1), perișoară, pernuță, puică, purcel. 2 (Ban; Mun; șîs sarmă de piparcă sau de pipară) Ardei umplut.

SARMA, sarmale, s. f. Preparat culinar din carne tocată (amestecată cu orez și cu alte ingrediente) învelită în foaie de varză, de viță etc. în forma unor rulouri. [Var.: sarmală s. f.] – Din tc. sarma.

SARMA, sarmale, s. f. (Mai ales la pl.) Preparat culinar din carne tocată amestecată cu orez și cu alte ingrediente, făcută cocoloș și învelită în foaie de varză, de viță etc. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci... și feli de feli de bucate. CREANGĂ, P. 29. Costachi bucătarul... nimerea foarte bine sarmalele. GHICA, S. 76. ◊ Expr. A înghiți sarmaua = a înghiți gălușca, v. înghiți. – Variantă: sarmală s. f.

SARMA ~le f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocată, amestecată cu orez (crupe) și alte ingrediente și învelită în foi de varză sau de viță de vie; gălușcă. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma

sarmà f. cocoloș de carne tocată și de orez învelit în foi de viță sau de varză; a toca cuiva carnea sarmale, a i-o tăia în bucățele, a-l sfâșia. [Turc. SARMÁ].

sarmá f. (turc. sarmá, d. sarmak, a învălătuci; ng.r sarmâs, ung. szárma. V. sarghie 1 și saric). Cocoloș de carne tocată orĭ de orez orĭ de meĭ învălit în frunză de viță de vie, de varză, de ștevie, de țeĭ ș.a. – În Munt. cele maĭ micĭ (de carne) se numesc sărmăluțe. – V. gălușcă și perișoară.

sarmală sf vz sarma

sarmă sf vz sarma

sărma sf vz sarma

sarma s. f., art. sarmaua, g.-d. art. sarmalei; pl. sarmale

sarma s. f., art. sarmaua, g.-d. art. sarmalei; pl. sarmale, art. sarmalele

sarma s. f., art. sarmaua, g.-d. art. sarmalei; pl. sarmale

SARMA s. (reg.) gălușcă, pernuță, (Ban. și Transilv.) perișoară, (Transilv. și Bucov.) piroșcă. (~ale cu carne de porc.)

SARMA s. (reg.) gălușcă, pernuță, (Ban. și Transilv.) perișoară, (Transilv. și Bucov.) piroșcă. (~ale cu carne de porc.)

sarma (sarmale), s. f. – Gălușcă înfășurată în foaie de varză sau de viță. – Mr. sărma, megl. sarma. Tc. sarma (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1857; Ronzevalle 107), cf. ngr. σαρμᾶς, bg., sb. sarma.

SÁRMA² (< rus.) subst. Denumirea dată vântului de tip foehn în regiunea Baikal.

tentativă de sarmale expr. (deț.) amestec de arpacaș cu varză.