10 definiții pentru scânceală
Explicative DEX
SCÂNCEALĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci, scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
scânceală sf [At: BARCIANU / V: (reg) schin~ / Pl: ~eli / E: scânci + -eală] 1-3 Scâncet (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÂNCEALĂ, scânceli, s. f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
schinceală sf vz scânceală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎNCEALĂ, scînceli, s. f. Scîncet. Scîncelile copiilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
scânceală s. f., g.-d. art. scâncelii; pl. scânceli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scânceală s. f., g.-d. art. scâncelii; pl. scânceli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scânceală s. f., g.-d. art. scâncelii; pl. scânceli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SCÂNCEALĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scînceală s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scânceală, scâncelisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) scânci. DEX '09sinonime: scâncit
- 1.1. Scâncet. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scâncet
- Scâncelile copiilor. DLRLC
-
-
etimologie:
- Scânci + -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.