opțiuni
  • info

14 definiții pentru scârțâire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂIRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi. – V. scârțâi.

SCÂRȚÂIRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi. – V. scârțâi.

scârțâire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ții~[1], (îvr) schir~, scorțeire / Pl: ~ri / E: scârțâi] 1 (D. obiecte, materiale, corpuri, substanțe etc) Producere (prin frecare, prin apăsare, prin deplasare, sub acțiunea unei greutăți etc.) a unui zgomot specific ascuțit, strident, neplăcut Si: scrâșnire, prâsnire2. 2 (Fam; dep; d. oameni) Cântat (prost) la un instrument muzical cu coarde (prin scoaterea unor sunete stridente). 3 (Fam) Scriere dificilă, prin mișcarea anevoioasă, apăsând, zgâriind cu penița pe hârtie (producând un zgomot specific). 4 (Pgn; dep) Scriere. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

cârțâire sf vz scârțâire

scârțiire sf vz scârțâire

schirțâire sf vz scârțâire

scorțeire[1] sf vz scârțâire

  1. Trimiterea de față lipsește în original, deși varianta scorțeire este consemnată în definiția principală; definiția de față este venită din lista de cuvinte OCR; posibil să existe totuși undeva ordonată incorect alfabetic? — LauraGellner

SCÎRȚĂIRE s. f. v. scîrțîire.

SCÎRȚIIRE s. f. v. scîrțîire.

SCÎRȚÎIRE, scîrțîiri, s. f. (Rar) Scîrțîit. Tabăra de cară, cu scîrțîiri de osii și îndemnuri de glasuri, se puse în mișcare spre Iași. SADOVEANU, Z. C. 203. – Variante: scîrțiire (EMINESCU, O. I 141), scîrțăire s. f.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârțâire (rar) s. f., g.-d. art. scârțâirii; pl. scârțâiri

scârțâire (rar) s. f., g.-d. art. scârțâirii; pl. scârțâiri

scârțâire s. f., g.-d. art. scârțâirii; pl. scârțâiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂIRE s. v. scârțâit.

SCÎRȚÎIRE s. scîrțîială, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâire
scârțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâire
  • scârțâirea
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirile
genitiv-dativ singular
  • scârțâiri
  • scârțâirii
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirilor
vocativ singular —
plural —
scârțăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăire
  • scârțăirea
plural
  • scârțăiri
  • scârțăirile
genitiv-dativ singular
  • scârțăiri
  • scârțăirii
plural
  • scârțăiri
  • scârțăirilor
vocativ singular —
plural —
cârțâire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârțiire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiire
  • scârțiirea
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirile
genitiv-dativ singular
  • scârțiiri
  • scârțiirii
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirilor
vocativ singular —
plural —
scorțeire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirțâire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâire, scârțâirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a scârțâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scârțâit
    • format_quote Tabăra de cară, cu scîrțîiri de osii și îndemnuri de glasuri, se puse în mișcare spre Iași. SADOVEANU, Z. C. 203. DLRLC
etimologie:
  • vezi scârțâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.