19 definiții pentru scălâmbătură
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂLÂMBĂTURĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
SCĂLÂMBĂTURĂ, scălâmbături, s. f. (Înv.) Scălâmbăiere. – Scălâmba + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scălâmbătură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălâmbătură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂLÂMBĂTURĂ ~i f. Contractare care scălâmbăiază fața; grimasă. /a scălămbăi + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scălâmbătură f. grimasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălămbăitură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălămbătură sf vz scălâmbăitură[1] corectat(ă)
- În original, tipărit incorect: vz scălâmbătură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălâmbăietură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălâmbăitură sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-i~ / V: ~ăt~, (înv) ~lăm~, ~lim~, ~limbăt~, (reg) ~lăm~[1], ~iet~ / Pl: ~ri / E: scălâmbăi + -tură] 1-3 (Pfm) Scălâmbăiere (1-3). 4 (Pex) Ființă scălâmbăiată. 5 (Mun; îf scălămbăitură) Obiect strâmbat, scâlciat, deformat.
- Prescurtarea ~lăm~ este tipărită de 2 ori pentru 2 variante: scălămbăitură și scălămbătură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălimbăitură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălimbătură sf vz scălâmbăitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Scălîmbăială. Singur nu știe pentru ce nu-i plac scălîmbăturile. FILIMON, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scălîmbătúră f., pl. ĭ (d. scălîmbat). Iron. Strîmbătură: scălîmbăturile clovnilor. – Și -băĭetúră și -băiálă, pl. ĭelĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scălâmbătură (înv.) s. f., g.-d. art. scălămbăturii; pl. scălâmbături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scălâmbătură (înv.) s. f., g.-d. art. scălâmbăturii; pl. scălâmbături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scălâmbătură s. f., g.-d. art. scălâmbăturii; pl. scălâmbături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCĂLÂMBĂITURĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scălîmbăitură s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
SCĂLÎMBĂIETURĂ, scălîmbăieturi, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmbăia + suf. -ătură)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
SCĂLÎMBĂTURĂ, scălîmbături, s. f. Grimasă, scălîmbăială. (scălîmba + suf. -ătură)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scălâmbătură, scălâmbăturisubstantiv feminin
- 1. Grimasă, scălâmbăială, scălâmbăiere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: grimasă scălâmbăială scălâmbăiere
- Singur nu știe pentru ce nu-i plac scălîmbăturile. FILIMON, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Scălâmba + -ătură. DEX '98 DEX '09