opțiuni
  • info

11 definiții pentru scărmănare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂRMĂNARE, scărmănări, s. f. Acțiunea de a scărmăna și rezultatul ei; scărmănat1. – V. scărmăna.

SCĂRMĂNARE, scărmănări, s. f. Acțiunea de a scărmăna și rezultatul ei; scărmănat1. – V. scărmăna.

scărmănare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~nări / E: scărmăna] 1 Scărmănat1 (1). 2 (Pfm) Păruială.

SCĂRMĂNARE, scărmănări, s. f. Acțiunea de a scărmăna.

cărmănare sf vz scărmănare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scărmănare s. f., g.-d. art. scărmănării; pl. scărmănări

scărmănare s. f., g.-d. art. scărmănării; pl. scărmănări

scărmănare s. f., g.-d. art. scărmănării; pl. scărmănări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂRMĂNARE s. v. dărăcire.

SCĂRMĂNARE s. v. bătaie, jumuleală, jumulire, păruială.

SCĂRMĂNARE s. (TEXT.) dărăcire, dărăcit, pieptănare. (~ lînei la darac.)

scărmănare s. v. BĂTAIE. JUMULEALĂ. JUMULIRE. PĂRUIALĂ.

Intrare: scărmănare
scărmănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scărmănare
  • scărmănarea
plural
  • scărmănări
  • scărmănările
genitiv-dativ singular
  • scărmănări
  • scărmănării
plural
  • scărmănări
  • scărmănărilor
vocativ singular —
plural —
cărmănare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scărmănare, scărmănărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi scărmăna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.