scaldă sf [At: DRLU / Pl: ~de, (înv) scălzi / E: pvb scălda] 1 (Pop) Îmbăiere în apă (pentu a spăla) Si: baie, îmbăiere, scăldare (2). 2 (Ccr) Apă în care se scaldă (1) cineva, mai ales copiii mici Si: (reg) scăldare (3). 3 (Reg; îe) A da (pe cineva) în ~ A provoca (cuiva) un mare neajuns. 4-5 (Olt; în superstiții; ccr) Apă în care s-a spălat (și obiecte de care s-a folosit) un om bolnav, aruncate în credința că sunt spurcate. 6 (Ccr) Loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva Si: (îvp) scăldătoare (8), (reg) scăldat¹ (3), (îrg) scăldare (4). 7 (Îrg; ccr) Așezământ public cu instalații pentru îmbăiere (cu ape curative) Si: (îrg) scăldătoare (9). 8 (Ccr) Vas în care se scaldă (1) cineva, de obicei copiii mici Si: (îrg) scăldare (5), scăldătoare (10).

SCALDĂ, scalde, s. f. 1. Loc de scăldat; scăldătoare. Să-ncălzesc apa... Îi sigur că iar n-a trecut pe la scaldă. DAVIDOGLU, M. 44. 2. Vas în care se face baie; cadă, vană, scăldătoare. Nu se puteau din destul mira, cum și cine le fură copiii, unul din leagăn și altul din ciupă (scaldă)! RETEGANUL, P. V. 20. Culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan cu cremene, plînse într-o scaldă de aur, așezată lîngă ea, lacrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27.

scaldă f. Tr. Buc. baie: într’o scaldă de aur EM. [Tras din scălda].

scáldă f., pl. e (d. a te scălda). Trans. Bucov. Rar în colo. Scăldătoare, baĭe (loc saŭ cadă de scăldat); o scaldă de aur (Em.), scaldă de lumină, sub scalda pulberiĭ de lună (Munt. vest, Chir. CL. 1910 jubilar, 207 și maĭ, 318), la scaldă (Vl., VR. 1924, 9, 306 și 307).

scaldă (pop.) s. f., g.-d. art. scaldei; pl. scalde

scaldă (pop.) s. f., g.-d. art. scaldei; pl. scalde

scaldă s. f., g.-d. art. scaldei; pl. scalde

SCALDĂ s. v. baie, cadă, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.

scaldă s. v. BAIE. CADĂ. ÎMBĂIERE. SCĂLDARE. SCĂLDAT. VANĂ.

scaldă, s.f. – 1. Covată, cadă: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). 2. Scăldătoare. – Din scălda „a face baie” (< lat. excaladare) (Scriban, DEX, MDA).

scaldă, s.f. – Covată, cadă: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). – Din scălda „a face baie” (< lat. excaladare).