scapet sm [At: MAIOR, IST. 4/1 / V: ~eț, (înv) scopeț / Pl: ~eți / E: slv скопєць, rs скопец] 1 Bărbat castrat Si: scopit³ (2). 2 (Spc) Membru al unei secte creștine apărute în Rusia, care practică asceza și castrarea. 3 (Pex) Birjar rus aparținând sectei scapeților (1).

SCAPET, scapeți, s. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supuneau castrării; scopit. Măndica avea o figură ca de scapet. Zăcuse de tifos și rămăsese cheală. PAS, Z. I 55. O doamnă în vîrstă, cu fire sure și rare de scapet spîn în barbă, o măsură prin lornion de jos în sus. C. PETRESCU, C. V. 181.

scapeț sm vz scapet

scopeț sm vz scapet

scapéț m. (rus. skopéc, pron. dcapeț. V. scopit). Om scopit, castrat: mulțĭ birjarĭ din România îs Rușĭ scapeți. V. muscal.

scapet s. m., pl. scapeți

scapet s. m., pl. scapeți

scapet s. m., pl. scapeți

SCAPET s. (pop.) scopit. (Secta ~ților.)

SCAPET s. (pop.) scopit. (Secta ~ților.)

scapet, scapeți s. m. Bărbat care a fost castrat. ♦ Adept al unei secte mistice rusești, întemeiată de țăranul rus analfabet Sklivanok (†1832), fost membru al sectei hlâștilor, care, considerând că păcatul originar a constat din unirea fizică a primilor oameni, propovăduiește și practică în vederea mântuirii castrarea la bărbați și tăierea mamelelor la femei; nu recunoaște Sfânta Scriptură ca normă de credință, practică un cult compus din imnuri, rugăciuni și dansuri și trăiește în comunități numite „frății”. – Din rus. skopeț.