sceptic, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / V: (înv) schep~, schip~ / Pl: ~ici, ~ice, (înv) ~ici af / E: fr sceptique, ngr σκεπτικός] 1-2 smf, a (Care este) adept al scepticismului (2) 3-4 smf, a (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de orice, care are o atitudine de scepticism (1) Vz necredincios. 5 a (D. înfățișarea, gesturile, manifestările etc. oamenilor) Care exprimă scepticism (1). 6 a Care caracterizează pe omul sceptic (3). 7 av Cu scepticism (1). 8 a (D. perioade de timp) În care predomină scepticismul (1). corectat(ă)

SCEPTIC, -Ă, sceptici, -e, adj. 1. Care nu are încredere în nimic, care se îndoiește de toate. Scepticul, melancolicul, amărîtul Leopardi n-ar fi putut să scrie ca Heine. GHEREA, ST. CR. II 81. De sînt așa de sceptic, amicul meu, mă iartă, Ce scriu aici e, poate, o pagină deșartă. DEMETRESCU, O. 54. ◊ (Adverbial) Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece. EMINESCU, O. I 151. ◊ (Substantivat) Plebeianul suferea de slăbiciunea lui, iar scepticul de îndoiala lui. GHEREA, ST. CR. I 58. Acesta-i un sceptic în toată puterea cuvîntului; el nici nu se îngrijește, nici nu se întristează de ce se petrece în jurul său. IONESCU-RION, C. 79. 2. Care este adept al scepticismului. Filozof sceptic.

SCEPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. // s.m. și f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez].

SCEPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)

SCEPTIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scepticism; propriu scepticismului. 2) și substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. /< sceptique

sceptic a. și m. care se îndoiește de toate.

* scéptic, -ă adj. (lat. scépticus, vgr. skeptikós, d. sképtomai, mă uĭt atent, mă gîndesc. V. schepsis, scop). Adept al scepticizmuluĭ. Pin ext. Care se îndoĭește de toate, care nu crede ușor: spirit, scriitor sceptic. Adv. În mod sceptic.

scheptic, ~ă a, smf vz sceptic

schiptic, ~ă a, smf vz sceptic

sceptic adj. m., s. m., pl. sceptici; adj. f., s. f. sceptică, pl. sceptice

sceptic adj. m., s. m., pl. sceptici; adj. f., s. f. sceptică, pl. sceptice

sceptic adj. m., s. m., pl. sceptici; f. sg. sceptică, pl. sceptice

sceptic (pr. sce)

SCEPTIC adj. v. neîncrezător.

SCEPTIC adj. neîncrezător, (livr.) defetist, (înv.) necredincios. (Prea ești ~ cu privire la sfîrșitul acestei acțiuni.)

Sceptic ≠ optimist