7 definiții pentru scheaun
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHEAUN, scheaune, s. n. (Rar) Scheunătură. – Din scheuna (derivat regresiv).
scheaun sn [At: SADOVEANU, O. XVII, 183 / S și: schiaun / Pl: ~e / E: pvb scheuna] (Rar) Scheunat (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scheaun (rar) s. n., pl. scheaune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheaun (rar) s. n., pl. scheaune
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheaun s. n., pl. scheaune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHEAUN s. v. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scheaun s. v. CHELĂLĂIALĂ. CHELĂLĂIT. CHELĂLĂITURĂ. SCHELĂLĂIALĂ. SCHELĂLĂIT. SCHELĂLĂITURĂ. SCHEUNARE. SCHEUNAT. SCHEUNĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scheaun, scheaunesubstantiv neutru
- 1. Scheunătură. DEX '09sinonime: scheunătură
etimologie:
- scheuna DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.