10 definiții pentru scheunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei; p. ext. scheunătură. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
scheunare sf [At: COȘBUC, P. II, 174 / P: sche-u~ / V: (reg) ~eon~, schie~ / Pl: ~nări / E: scheuna] 1-3 Schelălăială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNARE, scheunări, s. f. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei. (Atestat în forma scheonare) Cîinii se domoliră și cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. – Variantă: (rar) scheonare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schieunare sf vz scheunare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEONARE s. f. v. scheunare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scheunare (desp. sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheunare (sche-u-) s. f., g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheunare s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunării; pl. scheunări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHEUNARE s. v. schelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHEUNARE s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sche-u-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scheunare, scheunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a scheuna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: schelălăit
- Cîinii se domoliră și cu căscături și cu scheonări se traseră în deal la oi. GALACTION, O. I 283. DLRLC
- 1.1. Scheunătură. DEX '09 DEX '98sinonime: scheunătură
-
etimologie:
- scheuna DEX '09 DEX '98