13 definiții pentru scheunat
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHEUNAT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
scheunat sn [At: AGÂRBICEANU, P. M. 20 / P: sche-u~ / V: ~nit, șche~ / Pl: ? / E: scheuna] 1-3 Schelălăială (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNAT s. n. Scheunare, chelălăit. [Pr.: sche-u-] – V. scheuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHEUNAT s. n. Scheunare, chelălăit. Am auzit pe sub pămînt scheunînd un cățel luat de ape... a trecut scheunatul pe sub mine, s-a lot dus la vale. CAMILAR, N. II 202. – Variantă: șcheunat (CAMILAR, N. I 153) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHEUNAT n. 1) v. A SCHEUNA. 2) Sunet caracteristic prelung, scos, mai ales, de câini. /v. scheuna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scheunit sn vz scheunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șcheunat, ~ă a vz scheunat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘCHEUNAT s. n. v. scheunat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scheunat (desp. sche-u-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scheunat (sche-u-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scheunat s. n. (sil. sche-u-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHEUNAT s. v. schelălăit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHEUNAT s. chelălăială, chelălăit, chelălăitură, schelălăială, schelălăit, schelălăitură, scheunare, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de cîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sche-u-nat
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
scheunatsubstantiv neutru
- 1. Chelălăit, schelălăit, scheunare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: chelălăit schelălăit scheunare
- Am auzit pe sub pămînt scheunînd un cățel luat de ape... a trecut scheunatul pe sub mine, s-a lot dus la vale. CAMILAR, N. II 202. DLRLC
-
etimologie:
- scheuna DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.