schimbat², ~ă [At: GCR I, 114/34 / V: (reg) ști~ / Pl: ~ați, ~e / E: schimba] 1 a Care a fost înlocuit cu altcineva sau cu altceva (de același fel, de aceeași natură, de aceeași valoare etc.). 2 sns (Csc) Bani de valoare mică, mai ales de metal (reprezentând unități divizionare) Si: mărunțiș. 3 a Îmbrăcat cu rufe sau cu haine curate Si: primenit. 4 a (Pgn) Care și-a pus alte haine (de obicei mai bune) decât cele purtate până atunci. 5 a Care a căpătat o altă formă, un alt aspect, o altă înfățișare, o altă structură, un alt conținut, o altă valoare etc. Si: metamorfozat, transformat. 6-7 a (Reg) Schimbător (3-4). 8 a (D. nume) Care este altul decât cel anterior. 9 sfa (Olt) Horă vioaie, săltăreață. 10 sfa Melodie după care se execută schimbata (9).

SCHIMBAT, -Ă, schimbați, -te, adj. 1. Care are alt aspect sau alt caracter decît înainte; transformat, prefăcut. Nu era schimbat de fel. Era tot nalt, voinic, spătos, cu mustața bălaie. SADOVEANU, O. VIII 189. Alți oameni, alte orașe și cele vechi erau schimbate. ISPIRESCU, L. 9. Toate-mi par acum schimbate. CONACHI, P. 104. ♦ (Despre față, glas) Modificat, alterat (de emoție, de boală). Glasul îi era schimbat. DUMITRIU, N. 162. Se așeză iar pe laiță. Vorbi cu glas schimbat. SADOVEANU, B. 53. Ce mai faci? Nu te-am văzut de vro trei zile; ești bolnav? Te văd prea schimbat la față. ȘEZ. IV 186. 2. (Învechit) Travestit, deghizat. Maghiarina, mîndra fată, În barbat mîndru schimbată Și cu paloș înarmată. ALECSANDRI, P. I 28. Cuza-vodă avea obiceiul ca să umble schimbat în straie. ȘEZ. VII 40.

schimbát, -ă adj. Alterat de emoțiune saŭ de boală: era foarte schimbat la față. Pl. Mărunte, banĭ de valoare maĭ mică așa cum țĭ-ar trebuĭ la un moment dat: nu ĭ-am dat, cp n’avem schimbate.

SCHIMBAT adj. 1. v. primenit. 2. v. metamorfozat. 3. modificat.

SCHIMBAT adj. 1. primenit. (Om ~ după o baie.) 2. metamorfozat, modificat, prefăcut, preschimbat, transformat, (înv.) strămutat. (Obiect ~.) 3. modificat, prefăcut, prelucrat, refăcut, transformat. (Text ~.)

QUANTUM MUTATUS AB ILLO! (lat.) cât de mult s-a schimbat! – Vergiliu, „Eneida”, II, 274. Reflecția lui Enea, căruia Hector i se arătase în vis plin de răni, cu totul altul decât strălucitorul viteaz care fusese cândva. Reflecție la vederea unei persoane ajunsă într-o stare de mare decădere fizică sau spirituală.