SCLAVIE s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare a celui aflat sub o stăpânire tiranică; stare de asuprire; aservire. – Sclav + suf. -ie.

sclavie sf [At: MAIOR, T. 28/9 / V: (înv) ~lăv~, (reg) ~lăbie, (îvr) slav~ / Pl: ~ii / E: sclav + -ie] 1 Stare de sclav (1) Si: robie, (liv) sclavaj (1), (înv) sclavism, (îvr) robitură, servaj (1). 2 (Pan) Stare de aservire economică, socială, politică etc. în care se află o țară, o clasă socială, un individ Si: (liv) sclavaj (2). 3 (Pan) Stare de (totală) subordonare a voinței, a atitudinii unei persoane în fața unei pasiuni, a unui viciu, a unei dogme.

SCLAVIE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie.

SCLAVIE, sclavii, s. f. (În orînduirea sclavagistă și, ca o rămășiță, în alte orînduiri) Stare, condiție de sclav; robie (1). Hai, scumpe surioare, uitîndu-ne sclavia Să ne oglindim în apa fîntînii Blanduzia. ALECSANDRI, T. II 196. ♦ Fig. Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. Unde stă cea dintîi inegalitate socială? În sclavia femeii. BOLLIAC, O. 43.

SCLAVIE s.f. Stare, condiție de sclav; robie; sclavaj. ♦ (Fig.) Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. [Gen. -iei. / < sclav + -ie].

SCLAVIE s. f. 1. stare, condiție de sclav; robie, sclavaj. 2. starea cuiva care se află sub o stăpânire tiranică. 3. (fig.) dependență totală. (< sclav + -ie)

SCLAVIE ~i f. 1) Stare de sclav; situație de rob; robie. 2) fig. (despre țări, clase, persoane) Situație de dependență totală; robie. [G.-D. sclaviei] /sclav + suf. ~ie

sclavie f. 1. stare de sclav; 2. fig. starea celui robit de o pasiune.

* sclavíe f. (d. sclav, ca și ngr. sklavia). Robie.

sclăbie¹ sf vz sclavie

sclăvie sf vz sclavie

slavie sf vz sclavie

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. sclavii, art. sclaviei

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. sclavii, art. sclaviei

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. art. sclaviei; pl. sclavii

sclavie, -viei gen. a.

SCLAVIE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. v. robie. 3. v. captivitate.

SCLAVIE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. robie, (fig.) lanțuri (pl.). (Aflat în ~.) 3. captivitate, robie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ săracilor în antichitate.)

SCLAVÍE (< sclav) s. f. Stare, condiție de sclav; robie. Pe lângă s. din Antic., în epocile următoare, îndeosebi în sec. 17-19, s. a căpătat o importanță economică majoră, îndeosebi pe continentul american, unde erau aduși negri-robi din Africa. S. a fost abolită la date diferite în imp. coloniale și în statele care foloseau munca sclavilor.