scociorâre sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~orocire / Pl: ~ri / E: scociorî] 1-2 (Îvp; fam) Scormonire (1-2). 3 (Spc; c. i. focul, jarul, cărbunii etc.) Scormonire (3). 4 Scormonire (4). 5 (Îvp) Scoatere la iveală a unei boli care se află în stare latentă Si: scociorât (6). 6 (Reg) Percheziție. 7 (Pfm; fig) Cercetare amănunțită Si: scociorât (7). 8 (Reg) Iscodire. 9 (Reg; spc) Împrăștiere a oilor (pe vreme de caniculă) Si: împingere, înțepare, îmboldire, scociorât (9). 10 (Reg) Născocire. 11 (Îrg; fig) Stârnire. 12 (Reg; fig) Enervare (2). 13 (Reg; pex) Răstire. 14 (Reg) Agitare a vitelor înainte de împreunare Si: scociorât (14). 15 (Îrg) Ivire. 16 (Îrg) Stârnire (9).

scorocire sf vz scociorâre

SCOCIORÂRE s. v. răscolire, râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, zgândărire.

scociorîre s. v. RĂSCOLIRE. RÎCÎIALĂ. RÎCÎIT. RÎCÎITURĂ. SCORMONIRE. SCORMONIT. SCURMARE. SCURMĂTURĂ. ZGÎNDĂRIRE.

scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. și fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. și pop.) scotocire, răscolire, răvășire, scorbelire, scortelire. 3. (înv. și pop.) ivire, scoatere la lumină. 4. (reg.) percheziționare. 5. (fig.; pop.și fam.) cercetare atentă, analizare profundă. 6. (reg.) iscodire, spionare. 7. (reg.; în forma: scorocire) însușire (pe baza studiului și exercițiilor). 8. (înv.) răspândire, împrăștiere. 9. (reg.; despre oi) împingere, îmboldire, înțepare, pentru a răsfira. 10. (reg.; în forma: scorocire; despre vești, păreri) difuzare, emitere. 11. (reg.) născocire. 12. (fig.; înv. și reg.) ridicare, înălțare. 13. (fig.; înv. și reg.) ațâțare, stârnire, agitare. 14. (reg.) enervare; înfuriere; răstire; agresivitate. 15. (reg.; despre vite) agitare înainte de împreunare. 16. (înv.) trezire. 17. (înv. și reg.) ivire, apariție; iscare, stârnire.