8 definiții pentru scopire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCOPIRE, scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.
SCOPIRE, scopiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
scopire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: scopi1] (Îvp) Castrare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCOPIRE, scopiri, s. f. Acțiunea de a scopi; castrare, jugănire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scopire (pop.) s. f., g.-d. art. scopirii; pl. scopiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scopire (pop.) s. f., g.-d. art. scopirii; pl. scopiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scopire s. f., g.-d. art. scopirii; pl. scopiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCOPIRE s. v. castrare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCOPIRE s. castrare, jugănire, jugănit, scopit, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scopire, scopirisubstantiv feminin
etimologie:
- scopi DEX '98 DEX '09