9 definiții pentru scormonire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCORMONIRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de a (se) scormoni și rezultatul ei; scormonit. – V. scormoni.
SCORMONIRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de a (se) scormoni și rezultatul ei; scormonit. – V. scormoni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scormonire sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~olire / Pl: ~ri / E: scormoni] 1 Săpare de gropi, șanțuri în mod superficial și dezordonat în pământ sau alte materii solide Si: (rar) scotocire (1), scormoneală (1), scormonit1 (1), scurmare (4), (îvp; fam) scociorâre (1), scociorât (1), (îrg) scârmănare, (îrg) scrobeleală (1), scorbelit1 (1), scorbelire (1) scobârlire, (înv) scodolire (1), scodormolire (1), (reg) scofeleală (1), scofelitură (1), (reg) scârmocire (1), scoberlire (1), răcălire2, râcâire1 (1). 2 Aruncare în toate părțile pentru a pătrunde, pentru a găsi ceva în interiorul pământului sau al altor materii solide pentru a realiza ceva etc. Si: (rar) scotocire (2), scormoneală (2), scormonit1 (2), scurmare (5), (îvp; fam) scociorâre (2), scociorât (2), (îrg) scârmănare, scorbelire (2), (înv) scodolire (2), scodormolire (2), (reg) scofeleală (2), scofelitură (2), (reg) scârmocire (1), (îrg) scorbeală (2), scoberlit1 (2), scoberlire (2), răcălire2, râcâire1 (2). 3 (Rar) Mișcare a focului, a jarului (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine Si: răvășire, (rar) scormoneală (3), (îrg) scorbeleală (3), scorbelire (3), scorbelit1 (3), scormonit1 (3), (îvp; fam) scociorâre (3), scociorât (3), (reg) scofeleală (3), scofelitură (3), (îrg) scărmănare (3), (înv) scotocire (3), (reg) scornire (6). 4 Cercetare amănunțită peste tot sau într-un anumit loc, răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală ceva) Si: scotoceală, scotocire (4), scotocit1, (rar) scormoneală (4), scormonit1 (4), cotrobăire, (îvp) scociorâre (4), scociorât (4), (reg) scofeleală (4), scofelitură (4), (îrg) scorbeleală (4), scorbelit1 (4), scorbelire (2), scortelire, (reg) scofelire, scofelit1 (1). 5 (Fig) Stârnire. 6 (Fig) Cercetare (2). 7 (Îvr) Trezire (din somn). Si: (îrg) scorbeleală (6), (rar) scormoneală (7). 8 (Îvr) Iritare. 9 (Îvr) Plictisire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCORMONIRE, scormoniri, s. f. Acțiunea de a scormoni și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scormolire sf vz scormonire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scormonire s. f., g.-d. art. scormonirii; pl. scormoniri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ jarului.) 2. v. scurmare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCORMONIRE s. 1. răscolire, scormonit, zgîndărire, (pop.) scociorîre. (~ jarului.) 2. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scormonire, scormonirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) scormoni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scormonit
etimologie:
- scormoni DEX '98 DEX '09