6 definiții pentru scornit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCORNIT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. – V. scorni.
SCORNIT, -Ă, scorniți, -te, adj. Care este plăsmuit, inventat; urzit, ticluit. – V. scorni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scornit, ~ă a [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. III, 31/18 / Pl: ~iți, ~e / E: scorni] 1 (Înv; d. lucruri care nu au existat până atunci) Care este creat Si: inventat, născocit (1). 2 (D. lucruri inexistente în realitatea concretă) Care este creat din imaginație (cu intenții rele) și prezentat drept adevărat Si: inventat, născocit, plăsmuit, urzit, ticluit. 3 (Înv) Fals (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCORNIT, -Ă, scorniți, -te, adj. Plăsmuit de fantezia oamenilor; neîntemeiat, fals; născocit. Eu sînt Lică, sămădăul... Multe se zic despre mine, și dintre multe multe vor fi adevărate și multe scornite. SLAVICI, O. I 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scornit adj. m., pl. scorniți; f. sg. scornită, pl. scornite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCORNIT adj. 1. v. imaginar. 2. v. mincinos.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCORNIT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit. (O întîmplare ~.) 2. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, (înv.) mințit, răsuflat, spuriu, (pop. fig.) strîmb. (Afirmații ~; mărturie ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
scornit, scornităadjectiv
- 1. Care este plăsmuit, inventat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu sînt Lică, sămădăul... Multe se zic despre mine, și dintre multe multe vor fi adevărate și multe scornite. SLAVICI, O. I 120. DLRLC
-
etimologie:
- scorni DEX '98 DEX '09