17 definiții pentru scrânteală

din care

Explicative DEX

SCRÂNTEALĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții; nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.

scrântea sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ( ) ~rin~, sclin~ / Pl: ~eli / E: scrânti + -eală] 1 (Med) Deplasare a extremității mobile a unui segment osos din poziția normală față de articulația din care face parte Si: luxație, luxare, scrântire (1), scrântitură (1), dezarticulare, dezarticulație, dislocare, răsucire, sucitură, torsiune, (rar) dislocație, (reg) proclinteală, proclintire. 2 (Rar; îe) A da de ~ A i se întâmpla ceva rău. 3 (Fig; șîs ~ la cap) Tulburare a minții Si: scrântire (2), sminteală, nebunie, țicneală, (rar) smintire. 4 (Rar) Greșeală (2). 5 (Bot; reg) Coada-racului (Potentilla anserina).

SCRÂNTEALĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.

sclintea sf vz scrânteală

scrintea sf vz scrânteală

SCRÎNTEALĂ, scrînteli, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație. ♦ Fig. (Uneori precizat prin «la cap») Tulburare a minții, nebunie, țicneală. Avînd oleacă de scrînteală la cap, putea cășuna cine știe ce supărare prin vorbele lui nechibzuite. VORNIC, P. 225.

scrinteală f. 1. ieșirea unui os din cavitatea sa; 2. fig. greșală.

scrînteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a scrînti. Rezultatu scrîntiriĭ, scrintitură. Fig. A da de scrînteală (pe cineva), a-l duce la scrînteală, a-l face s’o pățească, să i se întîmple ceva răŭ.

Ortografice DOOM

scrântea s. f., g.-d. art. scrântelii; pl. scrânteli

scrântea s. f., g.-d. art. scrântelii; pl. scrânteli

scrântea s. f., g.-d. art. scrântelii; pl. scrânteli

scrinteală, -teli.

Argou

scrânteală, scrânteli s. f. nebunie, țicneală, zăpăceală

Sinonime

SCRÂNTEA s. v. alienare, alienație, boală, mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.

SCRÂNTEA s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă.

SCRÎNTEA s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

scrîntea s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

Intrare: scrânteală
scrânteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrântea
  • scrânteala
plural
  • scrânteli
  • scrântelile
genitiv-dativ singular
  • scrânteli
  • scrântelii
plural
  • scrânteli
  • scrântelilor
vocativ singular
plural
sclinteală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrinteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrinteală
  • scrinteala
plural
  • scrinteli
  • scrintelile
genitiv-dativ singular
  • scrinteli
  • scrintelii
plural
  • scrinteli
  • scrintelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrântea, scrântelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Scrânti + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.