SCRIJELI, scrijelesc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă; a zgâria, a cresta. [Var.: scrijela vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.” < sb., ucr.).

scrijeli [At: I. GOLESCU, C. / V: ~la (Pzi: scrijelez), (pop) ~jăla (Pzi: scrijăl), ~jăli, ~jila, ~jili (Pzi: scrijilesc și scrijil), (reg) ~jălui, scriji, scrijia (Pzi: 3 scrijie), (îvr) ~injila / Pzi: scrijelesc / E: scrijeală] 1 vt(a) (C. i. o suprafață) A face tăieturi, zgârieturi, crestături cu un obiect ascuțit, tăios sau cu o parte ascuțită, tăioasă a unui obiect, lăsând urme superficiale Si: (rar) a scobi¹ (1). 2 vt (Rar) A grava. 3 vt (C. i. pământ) A tăia brazde cu ajutorul plugului Si: a ara. 4 vt (Reg) A tăia ceva în bucăți sau în felii. 5 vi (Reg; îf scrijili) A scrâșni din dinți. 6 vt A alege prin ciupire ce-i mai bun dintr-o mâncare.

SCRIJELI, scrijelesc, vb. IV. Tranz. A face pe o suprafață zgârieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă: a zgâria, a cresta. [Var.: scrijela vb. I] – Din scrijea (reg. „felie subțire de pâine, de fructe etc.” < scr., ucr.).

SCRIJELI, scrijelesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma scrijela) A face zgîrieturi sau tăieturi superficiale cu o unealtă ascuțită sau tăioasă; a zgîria, a cresta. Mă întorsei cătră lecțiile mele chinuite, la paginile înnegrite și scrijelate cu unghia. SADOVEANU, E. 112. ◊ Fig. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii... cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătura adîncă a plugului cu aburi. ANGHEL, PR. 81. ♦ Fig. A brăzda, a tăia (cu o linie, cu o dungă). Îl vedeau moale, parcă fusese opărit într-o baie; îi erau globii ochilor scrijelați de fire roșii. SADOVEANU, M. C. 47. Scrijelînd amurgul dintre crengi crescut, Ca o clipă veche cîte-o frunză cade. LESNEA, A. 34. – Variantă: scrijela, scrijelez, vb. I.

A SCRIJELI ~esc tranz. 1) (obiecte) A tăia la suprafață cu o unealtă ascuțită. 2) (imagini) A reprezenta prin tăiere (pe suprafața unui obiect). [Var. a scrijela] /Din scrijea

scrijăla v vz scrijeli

scrijăli v vz scrijeli

scrijălui v vz scrijeli

scrijela v vz scrijeli

scriji v vz scrijeli

scrijia v vz scrijeli

scrijila v vz scrijeli

scrijili v vz scrijeli

scrinijila^[1] v vz scrijeli

scrijilì v. Mold. 1. a sgâria ușor, a cresta cu cuțitul sau cu altceva: fierul scrijilit AL.; 2. a ciupi alegând ce-i mai bun dintr’un lucru de mâncare. [V. scrijea].

scrijésc (Ban.) și scrijilésc (Munt) v. tr. (srb. križati, iskrižati, a tăia făcînd crucĭ, a cresta, a scarifica, a reteza, nsl. križljiati, a zbura încrucișat, d. križ, cruce. V. crijac și cp. cu crestez). Zgîrii (vorbind de metale, petre și alte lucruri dure: dacă scrijileștĭ un obiect nichelat, dai de alt metal. – În Mold. scrijălez.

scrijeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrijelesc, 3 sg. scrijelește, imperf. 1 scrijeleam; conj. prez. 1 sg. să scrijelesc, 3 să scrijelească

!scrijeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scrijelesc, imperf. 3 sg. scrijelea; conj. prez. 3 să scrijelească; ger. scrijelind

scrijeli/scrijela vb., ind. prez. 1 sg. scrijelesc, imperf. 3 sg. scrijelea; conj. prez. 3 sg. și pl. scrijelească; ger. scrijelind

scrijeli

scrijelesc, -leam 1 imp.

SCRIJELI vb. v. grava.

SCRIJELI vb. a cresta, a zgâria, (rar) a hârșâi, a scobi, (înv.) a semna. (A ~ bancile cu briceagul.)

scrijeli vb. v. GRAVA.

SCRIJELI vb. a cresta, a zgîria, (rar) a hîrșîi, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.)