16 definiții pentru scripcă
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCRIPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.
SCRIPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scripcă1 sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ptă, (reg) ~pică (A: nct) / Pl: ~pci și (rar) ~pce / E: ucr, rs скрипка] (Reg) 1 Vioară. 2 (Îs) ~ mare Contrabas (1). 3 (Îs) ~ de hluj Jucărie făcută dintr-un cocean de porumb, asemănătoare cu o vioară, cu care se joacă iarna copiii. 4 (Îe) A fi gol ~ A fi dezbrăcat. 5 Parte dintr-o melodie (sau, pex, melodie) interpretată la vioară. 6 Arta de a mânui vioara Si: (reg) scripcărie (1). 7 (Pex) Meseria de violonist Si: (reg) scripcărie (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIPCĂ, scripci, s. f. 1. (Mold.) Vioară, violină. Și arcușul îi cădea spre gîtul scripcii, pe struna cea subțire, drept la locul trebuitor. HOGAȘ, H. 44. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gura și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. Stați aici în colț puțintel și vă gătiți scripcile. ALECSANDRI, T. 1109. ◊ Expr. A se potrivi ca scripca cu iepurele = a nu se potrivi de loc. 2. Sunet, cîntec de scripcă (1). Cobza zvîcnea scurt și întors în loc peste scripcă și țambal. CAMIL PETRESCU, O. I 117. ♦ Meseria de scripcar. Pîinea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 166.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCRIPCĂ ~ci f. reg. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete, când se trece peste ele cu arcușul (sau când sunt ciupite); vioară; violină. A cânta la ~. /<ucr., rus. skripka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scripcă f. Mold. vioară: veniți cei cu scripcele AL. [Rus. SKRIPKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scrípcă f., pl. ĭ (rus. skripka. V. scripete și gripcă). Est. Vioară (instrument muzical).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scripică[1] sf vz scripcă1
- Accent necunoscut – informație luată din definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scriptă2 sf vz scripcă1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scripcă (reg.) s. f., g.-d. art. scripcii; pl. scripci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scripcă (reg.) s. f., g.-d. art. scripcii; pl. scripci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scripcă s. f., g.-d. art. scripcii; pl. scripci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scripcă, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCRIPCĂ s. v. vioară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCRIPCĂ s. (MUZ.) vioară, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scripcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scripcă v. violină.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scripcă, scripcisubstantiv feminin
-
- Și arcușul îi cădea spre gîtul scripcii, pe struna cea subțire, drept la locul trebuitor. HOGAȘ, H. 44. DLRLC
- Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gura și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. DLRLC
- Stați aici în colț puțintel și vă gătiți scripcile. ALECSANDRI, T. 1109. DLRLC
- A se potrivi ca scripca cu iepurele = a nu se potrivi deloc. DLRLC
-
-
- Cobza zvîcnea scurt și întors în loc peste scripcă și țambal. CAMIL PETRESCU, O. I 117. DLRLC
- 2.1. Arta, meseria de scripcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pîinea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 166. DLRLC
-
-
etimologie:
- skripka DEX '98 DEX '09