SCUFUNDĂTURĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.

scufundătură sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: scufunda + -ătură] 1-3 Scufundare (1-2, 4). 4 (Ccr) Porțiune de teren scufundat (3) Si: surpătură, (rar) scufundiș (4). 5 (Reg; la cal) Pielea subțire de la stânghia piciorului Si: (reg) peteheliță, peteluță (2).

SCUFUNDĂTURĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură.

SCUFUNDĂTURĂ, scufundături, s. f. Faptul de a se scufunda; porțiune de teren scufundat. V. așezătură.

scufundătură f. efectul scufundării.

cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m’am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.

scufundătură s. f., g.-d. art. scufundăturii; pl. scufundături

scufundătură s. f., g.-d. art. scufundăturii; pl. scufundături

scufundătură s. f., g.-d. art. scufundăturii; pl. scufundături

SCUFUNDĂTURĂ s. 1. v. adâncitură. 2. v. surpătură.

SCUFUNDĂTURĂ s. 1. adîncătură, adîncitură, cufundătură, scobitură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. surpătură, (rar) scufundiș. (~ produsă în urma unui cutremur.)