sculător, ~oare [At: PSALT. 30 / Pl: ~i, ~oare / E: scula + -ător] 1 a (Îvr) Care părăsește poziția orizontală (sau șezândă) pentru a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală. 2 sm (Înv; Trs) Ceas deșteptător. 3 sf (Îvr) Înviere. 4 sf (Îvr; fig) Sculare (6). 5 sm (Înv) Inamic. 6 sf (Bot; reg) Gemănarița (Orchis papilonacea). 7 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis militaris). 8 sf (Bot; reg) Poroinic (Orchis purpurea). 9 sf (Bot; reg) Untul-vacii (Orchis morio). 10 sf Poroinic (Orchis mascula). 11 sf (Bot; reg) Vătămătoare (Anthyllis vulneraria). 12 sf (Bot; reg) Linariță (Linaria vulgaris). 13 sf (Bot; Ban) Vinariță (Aperula odorata). 14 sf (Bot; îc) ~oare-mare Mutulică (Scopolia carniolica). corectat(ă)

SCULĂTOR s. v. deșteptător.

SCULĂTOR s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

sculător s. v. DEȘTEPTĂTOR.

sculător s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

SCULĂTOARE s. v. bujorel, gemănariță, îndreptare, înviere, normalizare, poroinic, redresare, refacere, salep, sculare, untul-vacii.

sculătoare s. v. BUJOREL. GEMĂNARIȚĂ. ÎNDREPTARE. ÎNVIERE. NORMALIZARE. POROINIC. REDRESARE. REFACERE. SALEP. SCULARE. UNTUL-VACII.

sculător, sculătoare, s.m. și f. 1. (s.m.; înv. și reg.) ceas deșteptător. 2. (s.f.; înv.) înviere. 3. (s.f.; fig.; înv.) redresare, refacere, îndreptare (dintr-o situație proastă). 4. (s.m.; înv.) inamic, vrăjmaș. 5. (s.f.; reg.) numele mai multor plante erbacee folosite mai ales ca plante medicinale: a) gemănariță. b) poroinic. c) untul-vacii. d) vătămătoare. e) linariță etc.