4 definiții pentru scutință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
scutință sf [At: PSALT. 28 / Pl: ~țe / E: scuti + -ință] 1 (Înv) Protecție. 2 (Îvr) Adăpost (1). 3-5 (Înv; adesea urmat de determinări care indică felul) Scutire (7-9).
scutínță f., pl. e. Vechĭ. Scutire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCUTINȚĂ s. v. apărare, dispensă, ocrotire, protecție, scutire, sprijin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scutință s. v. APĂRARE. DISPENSĂ. OCROTIRE. PROTECȚIE. SCUTIRE. SPRIJIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scutință
scutință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||