scuturare sf [At: BIBLIA (1688) 374²/52 / Pl: ~rări / E: scutura] 1 Mișcare bruscă și repetată, într-o parte și într-alta, în sus și în jos, încoace și încolo etc. care provoacă îndepărtarea, căderea, ieșirea etc. a unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva Si: scuturat¹ (1), (rar) scutur¹ (1). 2 (Îvr; fig) Cercetare (amănunțită), analiză, confruntare etc. pentru lămurirea unei probleme, a unei situații. 3 Cădere, îndepărtare, ieșire etc. a unei materii, a unui corp străin etc. din sau de pe ceva, prin mișcări bruște și repetate într-o parte și într-alta, în sus și în jos, încoace și încolo etc. Si: scuturat¹ (2). 4 Curățare de praful, de noroiul, de zăpada etc. de pe picioare, de pe altă parte a corpului, de pe haine etc., prin ștergere, prin mișcări bruște, repetate, în sus și în jos, prin lovituri etc. Si: scuturat¹ (3). 5 Ștergere a prafului de pe obiectele din casă Si: curățenie, dereticare, dereticat¹, scuturat¹ (4), scuturătură (5), (reg) scutureală (3). 6 (Fig) Înlăturare, îndepărtare, eliberare de o situație, de o stare etc. în care se află cineva sau de unele manifestări, deprinderi etc. ale cuiva (ca fiind nepotrivite cu mersul firesc al lucrurilor) Si: scuturat¹ (5). 7 (Fig) Îndepărtare, eliberare etc. de cineva sau de ceva care incomodează, deranjează, supără etc., provocând neajunsuri, neplăceri etc. Si: debarasare, degajare, descotorosire, dezbărare, scuturat¹ (6). 8 Desprindere și cădere a frunzelor, a florilor, a fructelor etc. unei plante Si: scuturat¹ (7). 9 (Spc) Desprindere și cădere a petalelor unei flori Si: scuturat¹ (8), (reg) scuturiș (1). 10 Scoatere din poziția inițială prin mișcări puternice și repetate, într-o parte și într-alta, încoace și încolo, în sus și în jos etc. Si: scuturat¹ (9), scuturătură (6), (rar) scutur¹ (3). 11 (Rar) Zdruncinătură. 12 (Îvr) Vibrație. 13 (Îvr; îs) ~ de glas Tunet. 14 Mișcare puternică (și repetată) ca reacție la senzația de frig, de durere fizică, de greață etc., ca rezultat al unei stări emotive puternice etc. Si: cutremurare, cutremurătură, scuturat¹ (10), scuturătură (7), zgâlțâială, zgâlțâire, zgâlțâit¹, zgâlțâitură, zguduială, zguduire, zguduit¹, zguduitură, (rar) scutur¹ (4). 15 (Fam) Bătaie (zdravănă) Si: (fam) scuturat¹ (11), scuturătură (8). 16 (Pex) Critică aspră Si: ceartă, (fam) scuturat¹ (12), scuturătură (9).

SCUTURARE, scuturări, s. f. Acțiunea de a (se) scutura și rezultatul ei. 1. Mișcare bruscă și repetată; clătinare, zgîlțîire Luminița fredonă... revărsîndu-și dintr-o scuturare părul negru peste ochi. C. PETRESCU, Î. I 7. Din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. REBREANU, R. II 270. 2. Fig. Înlăturare a unei poveri, a unei apăsări, a unei asupriri; eliberare, scăpare, descătușare. În realizarea unității naționale, Bălcescu vedea condiția întăririi forțelor democratice ale poporului în vederea scuturării jugului otoman și habsburgic. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 108.

scuturare s. f., g.-d. art. scuturării; pl. scuturări

scuturare s. f., g.-d. art. scuturării; pl. scuturări

scuturare s. f., g.-d. art. scuturării; pl. scuturări

SCUTURARE s. 1. v. cutremurătură. 2. hâțânare, zgâlțâire, zguduire. (~ ușii.) 3. v. hurducătură. 4. v. dereticare.

SCUTURARE s. v. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâit, fâlfâitură, fluturare, fluturat, îndepărtare, înlăturare.

SCUTURARE s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. hîțînare, zgîlțîire, zguduire. (~ unui gard.) 3. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 4. dereticare, dereticat, scuturat. (~ camerei.)

scuturare s. v. BĂTAIE. FÎLFÎIALĂ. FÎLFÎIRE. FÎLFÎIT. FÎLFÎITURĂ. FLUTURARE. FLUTURAT. ÎNDEPĂRTARE. ÎNLĂTURARE.