9 definiții pentru scâncit (s.n.)
Explicative DEX
SCÂNCIT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.
SCÂNCIT1 s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scâncit1 sn [At: DM / V: (reg) schincit / Pl: ~uri / E: scânci] 1 Scâncet (2). 2 (Îvr) Geamăt (2). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schincit1 sn vz scâncit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÎNCIT s. n. Faptul de a scînci; scîncet, scîncitură, scînceală. Și cum inima-ți tresare, c-un scîncit cînd el te cheamă. VLAHUȚĂ, P. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
scâncit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scâncit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scâncit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SCÂNCIT s. scâncet, (rar) scânceală, scâncitură. (~ul copilului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCÎNCIT s. scîncet, (rar) scînceală, scîncitură. (~ul copilului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: scâncit (s.n.)
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scâncitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) scânci. DEX '09 DEX '98sinonime: scânceală scâncitură
- Și cum inima-ți tresare, c-un scîncit cînd el te cheamă. VLAHUȚĂ, P. 63. DLRLC
- 1.1. Scâncet. DEX '09 DEX '98sinonime: scâncet
-
etimologie:
- scânci DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.