SCÂNTEIERE, scânteieri, s. f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă). ♦ Variație a strălucirii și a culorii stelelor. [Pr.: -te-ie-] – V. scânteia.

scânteiere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: (îvr) ~iare, (înv) schin~, (îvr) ~tiere / Pl: ~ri / E: scânteia] 1 Producerea sau împrăștierea de scântei. 2 Ardere (1). 3 Lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie (1) Si: licăr, lucire, (liv) scintilație, scăpărare (5), sclipire (1). 4 (Fiz; șîs efect de ~) Iluminare de durată foarte scurtă și de o întindere, practic, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu viteză mare Si: scintilație (1). 5 Strălucire specifică, vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzație intensă Si: scăpărare (10), scânteie (3), sclipire (3).

SCÂNTEIERE, scânteieri, s. f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă). ♦ Variație a strălucirii și a culorii stelelor. [Pr.: -te-ie-] – V. scânteia.

scânteiare sf vz scânteiere

scântiere sf vz scânteiere

schinteiere sf vz scânteiere

SCHINTEIERE s. f. v. scînteiere.

SCÎNTEIERE, scînteieri, s. f. Acțiunea de a scînteia și rezultatul ei; lumină vie, intermitentă (iradiată sau reflectată). Pe undele negre tremurau uneori scînteieri de lumină. DUNĂREANU, CH. 233. Subt mîngîierile acelorași adieri, fînațul adînc se mlădia în valuri molatice, scînteieri de rouă, aprinsă în lumină de soare. HOGAȘ, M. N. 151. ◊ Fig. Catrina închise pe jumătate ochii, lunecînd spre Ruset scînteierea lor de smoală topită. SADOVEANU, Z. C. 153. – Variantă: schinteiere^[1] (MACEDONSKI, O. I 29) s. f. corectat(ă)

scânteiere s. f., g.-d. art. scânteierii; pl. scânteieri

scânteiere s. f., g.-d. art. scânteierii; pl. scânteieri

scânteiere s. f., g.-d. art. scânteierii; pl. scânteieri

SCÂNTEIERE s. 1. v. sclipire. 2. v. scintilație. 3. v. strălucire. 4. licărire, lucire, scăpărare, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)

SCÎNTEIERE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (FIZ.) scintilație, sclipire. 3. lucire, sclipire, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.) lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată ~ a ochilor.)