9 definiții pentru secerea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
secerea sf [At: TDRG / V: (îvp) săc~, (reg) ~rică[1] / Pl: ~ele / E: seceră + -ea] 1-2 (Pop; șhp) Secerățică (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Săbiuță (Gladiolus imbricatur).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma săcerică. Cuv. secerică este un cuvânt principal și are definiția sa proprie — LauraGellner
SECEREA, -ICĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră. Luă nouă oca de fier Și nouă de oțel, Făcu nouă secerele Și nouă toporele. TEODORESCU, P. P. 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECEREA, -ICĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
săcerea sf vz secerea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcerică[1] sf vz secerea
- În definiția principală, această variantă este tipărită incorect: secerică — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Synonyms dictionaries
Synonyms and similar meaning words.
SECEREA s. (pop.) secerică, seceruică, (reg.) secerățică. (~ pentru recoltarea grâului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SECEREA s. (pop.) secerică, seceruică, ((reg.) secerățică. (~ pentru recoltarea grîului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secerele s. pl. v. SĂBIUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de regionalisme (sau arhaisme)
Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.
secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
secerea, secerelesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui seceră. DLRLCsinonime: secerică seceruică secerățică
- Luă nouă oca de fier Și nouă de oțel, Făcu nouă secerele Și nouă toporele. TEODORESCU, P. P. 140. DLRLC
-