SECUNDANT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secondează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumă un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ Persoană sau echipă care, într-o cursă sportivă (ciclism, alergări, canotaj etc.) urmărește îndeaproape adversarul din față. ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondant, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.

secundant, ~ă smf [At: PRAVILA (1778), 57/9 / V: ~con~ / Pl: ~nți, ~e / E: ger Sekundant, lat secundans, -ntis] 1 (Mai ales sm) Martor înarmat, cu atribuția de a veghea la respectarea regulilor de către adversar în timpul duelului. 2 (Spc; mai ales sm) Martor într-un duel Si: (nob) secundan (4). 3 Persoană care secundează (1) pe cineva Si: ajutor, asistent, (îvr) secundator. 4 (Spc) Secund¹ (7). 5 (Muz; rar) Acompaniator. 6 Persoană (sau echipă) care, într-o cursă sportivă (ciclism, alergări, canotaj etc.), urmărește îndeaproape adversarul.

SECUNDANT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondant, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.

SECUNDANT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, urmează, însoțește pe cineva în acțiunile lui (executîndu-i directivele). ♦ Ajutor și sfătuitor al participantului la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ Martor la duel. (Atestat în forma secondant) Tu care mi-ai servit totdeauna de secondant. ALECSANDRI, T. 1226. – Variantă: secondant, -ă s. m. și f.

SECUNDANT, -Ă s.m. și f. Cel care secundează pe cineva. ♦ Arbitru, ajutător al participantului în anumite întreceri sportive (box, șah). [Var. secondant, -ă s.m.f. / < germ. Sekundant].

SECUNDANT, -Ă s. m. f. 1. cel care secundează pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive. 2. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față. (< germ. Sekundant, lat. secundans)

SECUNDANT ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care secundează. 2) Arbitru secund. 3) înv. Martor la un duel. /<germ. Sekundant, lat. secundans, ~ntis

secundant m. 1. cel ce servește de martur într’un duel; 2. cel ce ajută pe un altul: iată secundantul meu.

*secundánt, -ă s. (d. secundez). Care secundează (urmează, ajută) pe altu. Martur la duel.

secondant, ~ă smf vz secundant

SECONDANT, -Ă s.m. și f. v. secundant.

secundant s. m., pl. secundanți

secundant s. m., pl. secundanți

secundant.

!secondant s. m., pl. secondanți

SECUNDANT s. v. acompaniator.

SECUNDANT s. v. asistent.

secundant s. v. ACOMPANIATOR.

SECUNDANT s. ajutor, asistent, (rar) secundator. (I-a servit ca ~.)