SECȚIE, secții, s. f. 1. Subunitate organizatorică a unei întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc. 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș; locul în care își are sediul această subdiviziune. ◊ Secție de votare = fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală (în raport cu numărul alegătorilor); locul unde votează alegătorii dintr-o asemenea diviziune. – Din rus. sekțiia, fr. section.

secție sf [At: REG. ORG. 97/25 / V: ~iune, (îrg) ~csie / Pl: ~ii / E: fr section, lat sectio, -onis, rs секция] 1 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Subunitate ori subdiviziune organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialități, pe operații etc. în întreprinderi, instituții, societăți etc. 2 (Pex) Personalul care alcătuiește o secție (1). 3 Local, atelier, încăpere etc. în care își desfășoară activitatea o sceție (1). 4 (Îs) ~ de vot (sau de votare) Fiecare dintre subdiviziunile în care se împarte o circumscripție electorală, în raport cu numărul alegătorilor. 5 (Îas) Local în care votează alegătorii dintr-o secție (4). 6 (Spc; adesea urmat de determinările „de poliție”, înv, „de miliție”) Fiecare dintre subunitățile unei unități de poliție dintr-un oraș, însărcinate cu menținerea ordinii publice dintr-o anumită zonă a orașului respectiv. 7 (Pex; adesea urmat de determinările „de poliție”, înv, „de miliție”) Zonă a orașului aflată sub supravegherea unei secții (6). 8 (Pex; adesea urmat de determinările „de poliție”, înv, „de miliție”) Sediu, local al secției (6). 9 (Mil) Subdiviziune a unui pluton, a unei companii, a unei baterii etc. 10 (Spc) Compartiment într-un magazin, într-o sală de expoziție, într-un muzeu etc. care are o anumită destinație. 11 (Mai ales îf secțiune) Divizare în mai multe secțiuni (14).

SECȚIE, secții, s. f. 1. Subunitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate, pe specialități, pe operații etc. în întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară activitatea o astfel de subunitate. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc. 2. Subdiviziune în cadrul administrației sau al poliției unui oraș; local în care își are sediul această subdiviziune. – Din rus. sekțiia, fr. section.

SECȚIE, secții, s. f. 1. Unitate organizatorică stabilită pe ramuri de activitate în întreprinderi, fabrici, instituții etc.; sală, local în care își desfășoară activitatea o astfel de unitate. Secția agricolă a Sfatului popular. Secție de notariat. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu etc.; raion. Una dintre cele mai interesante secții ale Galeriilor Tretiakov este secția... care cuprinde arta rusă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. STANCU, U.R.S.S. 57. 2. Diviziune administrativă în cadrul unui oraș; localul unde sînt instalate birourile unei astfel de unități. V. circumscripție. Secție de miliție. ▭ Cu un alai de lume adunată de pe trei străzi... hoțul a fost dus la secție. PAS, Z. I 9. ◊ Secție de votare = fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție (în raport cu numărul alegătorilor); localul unde se votează. În regiunea Oradea, ținîndu-se seama de numărul cetățenilor, vor funcționa... 391 secții de votare. SCÎNTEIA, 1956, nr. 3775. 3. (Neobișnuit) Fiecare dintre părțile în care se secționează un lucru. N-au să-mi împartă cadavrul meu în secții. MACEDONSKI, O. I 44.

SECȚIE s.f. 1. Subdiviziune administrativă a unui oraș. 2. Subdiviziune organizatorică și de muncă, făcută pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc. ♦ Compartiment cu destinație specială într-un magazin, într-un muzeu, spital etc.; raion. [Gen. -iei, var. secțiune (4) [în DN] s.f. / < rus. sekțiia, cf. fr. section, lat. sectio].

SECȚIE s. f. 1. subunitate organizatorică pe ramuri de activitate în întreprinderi, instituții etc.; (p. ext.) locul acesteia. ◊ compartiment cu destinație specială într-un magazin, muzeu, spital etc.; raion. 2. diviziune administrativă în cadrul unui oraș. 3. fiecare dintre diviziunile în care se împarte o circumscripție electorală; localul unde se votează. 4. diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, științifice, muzicale; (p. ext.) capitol. (< rus. sekțiia, fr. section, lat. sectio)

SECȚIE ~i f. 1) Subdiviziune administrativ-organizatorică sau de producție în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ~ mecanică. 2) Raion într-un magazin. ~a de încălțăminte. [G.-D. secției; Sil. -ți-e] /<fr. section, lat. sectio, ~onis

secție f. secțiunea unui oraș, comisariat. [Rus. SEKȚIIE (din nemț. Sektion)].

secsie sf vz secție

secțiune¹ sf vz secție

*secțiúne f. (lat. séctio, -ónis, d. secare, sectum, a tăĭa; fr. section. V. di-, re- și vivi-secțiune și secĭ). Despărțire, diviziune (într’o carte, într’o clasificare, într’un oraș, într’un muzeu ș.a.). Tăeĭtură și locu unde s’a tăĭat, profil longitudinal orĭ transversal (reprodus pin desemn orĭ văzut în realitate). Arm. Jumătate de baterie (2 tunurĭ azĭ) saŭ de ploton de infanterie. Geom. Locu de întîlnire a unor liniĭ saŭ suprafețe. Secțiune plană, secțiunea (tăĭerea) uneĭ suprafețe pintr’un plan. Secțiune mică, linie curbă pe care o face tăĭerea unuĭ con pintr’un plan. – Și sécție (rus. sékciĭa), 1. despărțire de oraș, cvartal, coloare; 2. secțiune (post) de politie al uneĭ despărțirĭ de oraș (Munt.): gardistu a dus un hoț la secție. (În Mold. comisie).

secție (unitate organizatorică) (desp. -ți-e) s. f., art. secția (desp. -ți-a), g.-d. art. secției; pl. secții, art. secțiile (desp. -ți-i-)

secție (unitate organizatorică) (-ți-e) s. f., art. secția (-ți-a), g.-d. art. secției; pl. secții, art. secțiile (-ți-i-)

secție (subunitate organizatorică) s. f. (sil. -ți-e), art. secția (sil. -ți-a), g.-d. art. secției; pl. secții, art. secțiile (sil. -ți-i-)

SECȚIE s. 1. v. raion. 2. v. circumscripție. 3. v. comisariat. 4. miliție. (A dus hoțul la ~.) 5. v. poliție.

SECȚIE s. 1. raion. (~ de jucării într-un magazin.) 2. circă, circumscripție, (înv.) despărțire. (~ de miliție, electorală, sanitară.) 3. comisariat. (A anunțat furtul la ~.) 4. miliție. (A dus hoțul la ~.)