SEGMENTARE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.

segmentare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: segmenta] 1 Descompunere a unui ansamblu format din elemente costitutive reperabile în segmente (5) Si: despărțire, divizare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, (rar) segmentație (1). 2 (Lin) Decupare a lanțului vorbirii în unități distincte luând în considerație elemente identice care apar în contexte diferite sau elemente diferite care apar în contexte identice Si: (rar) segmentație (2). 3 Divizare în segmente (7) Si: (rar) segmentație (3). 4 (Spc) Proces de divizare succesivă a oului (fecundat) care duce la formarea embrionului Si: segmentație (4).

SEGMENTARE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.

SEGMENTARE, segmentări, s. f. Faptul de a segmenta.

SEGMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].

SEGMENTARE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

segmentare s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări

SEGMENTARE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentație. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărțire.

SEGMENTARE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)