segmentație sf [At: BARCIANU / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr segmentation] (Rar) 1-4 Segmentare (1-4).

SEGMENTAȚIE, segmentații, s. f. Segmentare. S-a putut... obține, cel puțin la animalele inferioare, fenomene de segmentație a ovarului lor, fără ca acesta să fie fecundat de spermatozoizi. MARINESCU, P. A. 43.

SEGMENTAȚIE s.f. Segmentare. [Gen. -iei, var. segmentațiune s.f. / cf. fr. segmentation].

SEGMENTAȚIE s. f. segmentare. (< fr. segmentation)

segmentațiune sf vz segmentație

SEGMENTAȚIUNE s.f. v. segmentație.

segmentație (desp. -ți-e) s. f., art. segmentația (desp. -ți-a), g.-d. art. segmentației; pl. segmentații, art. segmentațiile (desp. -ți-i-)

segmentație (-ți-e) s. f., art. segmentația (-ți-a), g.-d. art. segmentației; pl. segmentații, art. segmentațiile (-ți-i-)

segmentație s. f. (sil. -ți-e), art. segmentația (sil. -ți-a), g.-d. art. segmentației; pl. segmentații, art. segmentațiile (sil. -ți-i-)

SEGMENTAȚIE s. (BIOL.) 1. v. segmentare. 2. metamerie, segmentare. (~ viermilor anelizi.)

SEGMENTAȚIE s. v. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere

SEGMENTAȚIE s. (BIOL.) segmentare. (~ oului fecundat.)

segmentație s. v. DIVIDERE. DIVIZARE. DIVIZIUNE. FRACȚIONARE. FRAGMENTARE. ÎMBUCĂTĂȚIRE. ÎMPĂRȚIRE. SECȚIONARE. SEGMENTARE. TĂIAT. TĂIERE.