SEMNIFICATIV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înțeles precis, care scoate în evidență ceva; care are o anumită semnificație. 2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv. 3. Care are însemnătate; important. – Din fr. significatif (după semnifica).

semnificativ, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~nef~, sign~ / Pl: ~i, ~e / E: fr significatif cf semn, semnifica] 1 (D. enunțuri, lucruri, fapte etc.) Care are o valoare simbolică, specifică, reprezentativă etc. Si: reprezentativ. 2 Care exprimă ceva în mod clar. 3 Care confirmă ceva. 4 Care este plin de înțeles Si: elocvent, expresiv, grăitor, revelator, sugestiv, (înv) spunător, (îvr) semnificant (1).

SEMNIFICATIV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care are înțeles precis, care scoate în evidență ceva; care are o anumită semnificație. 2. Care exprimă ceva, care este concludent, fără a fi nevoie de vorbe; care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv. 3. Care are însemnătate; important. – Din fr. significatif (după semnifica).

SEMNIFICATIV, -Ă, semnificativi, -e, adj. 1. Care exprimă (cu claritate) ceva, care pune în evidență un înțeles precis; care are o (anumită) semnificație. Către sfîrșit, s-a mai petrecut o mică și semnificativă întîmplare. CAMIL PETRESCU, U. N. 108. Două fapte... înregistrate – lucru foarte semnificativ – în înseși analele muntene. HASDEU, I. V. 258. 2. Care exprimă ceva fără a fi nevoie de vorbe, care face aluzie la ceva, plin de înțeles; expresiv. Asupra operei s-a păstrat aproape o jumătate de veac după moartea umilitului și ofensatului o tăcere semnificativă. SADOVEANU, E. 85. Nimic în Caragiale nu e simplă glumă. Fiecare «haz» de care rîde spectatorul este semnificativ. IBRĂILEANU, S. 70. ◊ (Adverbial) Membrii comisiei s-au privit semnificativ. SADOVEANU, E. 163. Zice că-i cotrobăiesc în lucruri... – Zice? întrebă apăsat, semnificativ, Elena Lipan. C. PETRESCU, C. V. 84. Colonelul tuși semnificativ. SAHIA, N. 81. 3. Care are însemnătate; important. Trebuie să subliniem că ne aflăm înaintea lucrării unui scriitor tînăr, abia la primele sale manifestări literare mai semnificative. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/6.

SEMNIFICATIV, -Ă adj. 1. Cu un înțeles precis, care arată ceva clar. 2. Care are o semnificație, un înțeles (ascuns), un tîlc; care arată ceva fără a fi nevoie de vorbe; expresiv. 3. Însemnat, important. [După fr. significatif, it. significativo].

SEMNIFICATIV, -Ă adj. 1. care scoate ceva în evidență, cu un înțeles precis. 2. care are o semnificație, plin de înțeles, cu tâlc; expresiv. 3. însemnat; important. (după fr. significatif)

SEMNIFICATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care exprimă cu claritate precisă; cu înțeles precis. 2) Care vorbește de la sine; plin de înțeles; grăitor; elocvent. 3) rar Care prezintă valoare; de anumită importanță; important; însemnat. /<fr. significatif

semnificativ a. 1. care are o semnificațiune preciză: vorbe semnificative; 2. expresiv: gesturi semnificative.

*semnificatív, -ă adj. (lat. significativus, fr. significatif, după rom. semn). Plin de înțeles: o vorbă semnificativă. Expresiv: un gest semnificativ. Adv. În mod semnificativ.

semneficativ, ~ă a vz semnificativ

significativ, ~ă a vz semnificativ

semnificativ adj. m., pl. semnificativi; f. semnificativă, pl. semnificative

semnificativ adj. m., pl. semnificativi; f. semnificativă, pl. semnificative

semnificativ adj. m., pl. semnificativi; f. sg. semnificativă, pl. semnificative

SEMNIFICATIV adj. 1. revelator, (înv.) spunător. (Notă, trăsătură ~.) 2. caracteristic, (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.) 3. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

SEMNIFICATIV adj. 1. revelator, (înv.) spunător. (Notă, trăsătură ~.) 2. caracteristic, (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.) 3. evocativ, evocator, expresiv, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Semnificativ ≠ nesemnificativ