setos¹, ~oasă [At: PSALT. 228 / V: (reg) ~teos, ~tios / Pl: ~oși, ~oase / E: sete + -os] 1-2 smf, a (Om) căruia îi este sete (1) Si: însetat, (îrg) sățios², secetos (6), (reg) sfăitos (1-2). 3 a (Fig; d. oameni sau d. manifestările lor; udp „de”) Care manifestă o poftă (nemăsurată, nepotolită), o dorință (arzătoare, intensă) (de ...) Si: avid, lacom, dornic, (îvr) secetos (7).

SETOS, -OASĂ, setoși, -oase, adj. 1. Foarte însetat, chinuit de sete. Îndeseară ajunse, lihnit de foame și setos... într-un codru. ISPIRESCU, L. 262. ◊ Fig. Cît sînge aste locuri setoase înghițiră! Cîte oase războiul aici a semănat! ALEXANDRESCU, P. 39. ◊ (Substantivat, rar) Țugulea zise setosului... ISPIRESCU, L. 323. 2. Fig. Avid, lacom; dornic de... Inimile noastre își recunosc zvîcnetul setos de lumină. VINTILĂ, O. 36. Îmi aduc aminte de mine, de omul setos de senzații. ANGHEL, PR. 105. S-a observat cu multă justețe că societatea romînă este una din cele mai setoase de schimbări. ALECSANDRI, S. 26.

SETOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care are sete (mare); cu sete (mare); însetat. 2) fig. Care este stăpânit de o dorință puternică; dornic de ceva; ahtiat. ~ de lumină. /sete + suf. ~os

setos a. și m. 1. cui e sete; 2. fig. lacom: setos de bani.

setós, -oásă adj. (d. sete). Plin de sete, însetat. Fig. Lacom: setos de banĭ.

seteos, ~oasă a vz setos¹

setios^[1], ~oasă a vz setos¹ corectat(ă)

setos adj. m., pl. setoși; f. setoasă, pl. setoase

setos adj. m., pl. setoși; f. setoasă, pl. setoase

setos adj. m., pl. setoși; f. sg. setoasă, pl. setoase

SETOS adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

SETOS adj. însetat, (rar) nebăut, (înv. și reg.) însetoșat, secetos, (înv.) sățios. (Un om ~.)

setos adj. v. AHTIAT. AVID. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.