opțiuni
  • info

12 definiții pentru sfârcâi

din care

Explicative DEX

SFÂRCÂI, sfârcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.

SFÂRCÂI, sfârcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.

sfârcâi vt [At: ȘĂINEANU2 / V: ~căi / Pzi: ~esc, (rar) sfârcâi / E: fo] (Mol) 1 A smiorcăi . 2 (C. i. tutun) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.

sfârcăi v vz sfârcâi

SFÎRCÎI, sfîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A trage pe nas; a smiorcăi. Dascălul Simion Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16.

sfârcăì v. Mold. a trage tabac pe nas: toată ziua sfârcăiește la tabac CR. [Cf. sfară].

sfîrcîĭ V. smîrcîî.

smîrcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.

Ortografice DOOM

sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârcâi, 3 sfârcâie, imperf. 1 sfârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sfârcâi, 3 să sfârcâie

sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sfârcâie, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 să sfârcâie

sfârcâi vb., ind. prez. 1 sg. sfârcâi/sfârcâiesc, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârcâie/sfârcâiască

Sinonime

SFÂRCÂI vb. v. biciui, priza, smiorcăi, șfichiui, trage.

sfîrcîi vb. v. BICIUI. PRIZA. SMIORCĂI. ȘFICHIUI. TRAGE.

Intrare: sfârcâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârcâi
  • sfârcâire
  • sfârcâit
  • sfârcâitu‑
  • sfârcâind
  • sfârcâindu‑
 singular plural
  • sfârcâie
  • sfârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârcâi
 (să)
  • sfârcâi
  • sfârcâiam
  • sfârcâii
  • sfârcâisem
a II-a (tu)
  • sfârcâi
 (să)
  • sfârcâi
  • sfârcâiai
  • sfârcâiși
  • sfârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • sfârcâie
 (să)
  • sfârcâie
  • sfârcâia
  • sfârcâi
  • sfârcâise
plural I (noi)
  • sfârcâim
 (să)
  • sfârcâim
  • sfârcâiam
  • sfârcâirăm
  • sfârcâiserăm
  • sfârcâisem
a II-a (voi)
  • sfârcâiți
 (să)
  • sfârcâiți
  • sfârcâiați
  • sfârcâirăți
  • sfârcâiserăți
  • sfârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârcâie
 (să)
  • sfârcâie
  • sfârcâiau
  • sfârcâiră
  • sfârcâiseră
sfârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârcâi, sfârcâiverb

  • 1. regional A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: smiorcăi smârcâi
    • format_quote Dascălul Simion Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
etimologie:
  • cf. smârcâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.