dexonline

info

24 de definiții pentru sichiraș

din care

explicative (15)
morfologice (3)
relaționale (2)
etimologice (1)
specializate (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SICHIRAȘ, sichirași, s. m. (Reg.) Slugă, servitor, fecior. [Var.: sichioraș s. m.] – Din magh. szekeres.

sichiraș sm vz sechiraș

SICHIRAȘ, sichirași, s. m. Slugă, fecior, servitor. Să s-aleagă din nuntași, Din nuntași, Din sichirași. MAT. FOLK. 110. – Variantă: sicbioraș (PĂSCULESCU, L. P. 204) s. m.

SICHIORAȘ s. m. v. sichiraș.

săcăreș sm vz sechiraș

secheraș sm vz sechiraș

secherâș sm vz sechiraș

sechereș sm vz sechiraș

secheriș sm vz sechiraș

sechiraș sm [At: MOXA, 387/34 / V: (înv) secheriș, sichireaș, siciraș, (reg) secher~, secherâș, sechereș, secheriș, săcăreș, sichioraș, sichiraș / Pl: ~i / E: mg szekeres] 1 (Îrg) Vizitiu. 2 (Reg; îf sichiraș, sichioraș) Om de casă Si: fecior.

sichioraș sm vz sechiraș

sichireaș sm vz sechiraș

siciraș sm vz sechiraș

țăgăraș^[1] sm vz sechiraș

Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sechiráș m. (ung. szekeres). Vechĭ. Rar. Vizitiŭ, mînător de caĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sichiraș (reg.) s. m., pl. sichirași

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

sichiraș (reg.) s. m., pl. sichirași

sichiraș s. m., pl. sichirași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECHIRAȘ s. v. birjar, cărăuș, căruțaș, chirigiu, surugiu, vizitiu.

sechiraș s. v. BIRJAR. CĂRĂUȘ. CĂRUȚAȘ. CHIRIGIU. SURUGIU. VIZITIU.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sechiraș (-și), s. m. – (Înv.) Vizitiu. Mag. szekeres (Tiktin).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sechiraș, sechirași, s.m. 1. (înv. și reg.) căruțaș, vizitiu. 2. (reg.; în formele: sichiraș, sichioraș) om de casă, fecior de casă.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

sechereș, sechereși, s.m. – (reg.) Căruțaș, vizitiu (Bârlea, 1924). – Din magh. szekeres „căruțaș” (MDA).

sechereș, -i, s.m. – Căruțaș (Bârlea 1924). – Din magh. szekeres.

Intrare: sichiraș

sichiraș substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sichiraș	sichirașul sichirașu‑
nominativ-acuzativ	plural	sichirași	sichirașii
genitiv-dativ	singular	sichiraș	sichirașului
genitiv-dativ	plural	sichirași	sichirașilor
vocativ	singular	sichirașule sichirașe
vocativ	plural	sichirașilor

sechiraș substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	sechiraș	sechirașul sechirașu‑
nominativ-acuzativ	plural	sechirași	sechirașii
genitiv-dativ	singular	sechiraș	sechirașului
genitiv-dativ	plural	sechirași	sechirașilor
vocativ	singular	sechirașule sechirașe
vocativ	plural	sechirașilor

țăgăraș