silit³, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 476 / V: (reg) sâl~ / Pl: ~iți, ~e / E: sili] 1-2 a, av (Care este făcut) împotriva voinței sale Si: forțat, impus, silnic (7). 3-4 a, av (Care este) lipsit de naturalețe Si: afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic (17-18), studiat, teatral. 5 a (Înv; d. femei) Violat. 6 a (Asr; d. acțiuni, mișcări etc) Grăbit (3). 7 smf (Îvr) Persoană care se află sub dominația cuiva. 8 a (Înv; cu valoare de superlativ) Extraordinar. 9 a (Înv) Total.

SILIT, -Ă, siliți, -te, adj. 1. Cu putere, cu forță. (Adverbial) Strîngînd ochii silit și tare, a alunecat cu visul său în întuneric. EMINESCU, N. 47. ♦ Făcut fără voie, împotriva dorinței, din necesitate, cu sila; forțat, constrîns, nevoit, obligat. Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. REBREANU, R. II 45. ♦ Nesincer, nenatural. Pentru ca să dea o ațîțare mai vie acestor laude silite, defăimau din mult în mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zîmbi silit, galben. DUMITRIU, B. F. 145. 2. (Despre acțiuni, mișcări) Zorit, grăbit. Merse, merse, pînă ce, după o călătorie silită, ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU, L. 127.

silit a. forțat.

silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

sâlit², ~ă a vz silit³

SILIT adj. 1. v. silnic. 2. v. afectat.

SILIT adj. v. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit.

SILIT adj. 1. forțat, impus, silnic. (Muncă ~.) 2. afectat, artificial, căutat, fals, forțat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~.)

silit adj. v. GRABNIC. GRĂBIT. IUTE. ÎNTINS. PRECIPITAT. RAPID. REPEDE. REPEZIT. ZORIT.

Silit ≠ benevol, voit