11 definiții pentru sinălău
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Reg.) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. – Din magh. szinelö.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sinălău sn [At: POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68 / V: (reg) ~nal~ / Pl: ~laie, (rar) ~ăie / E: mg színelö] (Ban; Trs) Cuțit de tăbăcărie pentru răzuirea pieilor Si: cuțitoaie (1), mezdrea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINĂLĂU, sinălaie, s. n. (Regional; și în forma sinăleu) Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mînere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. – Variantă: sinăleu s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sinalău2 sn vz sinălău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SINĂLEU s. n. v. sinălău.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sinălău (reg.) s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sinălău (reg.) s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sinălău s. n., art. sinălăul; pl. sinălaie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SINĂLĂU s. v. cioplitoare, cuțitoaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sinălău s. v. CIOPLITOARE. CUȚITOAIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sinălău (-laie), s. n. – (Trans., Banat) Cuțit de tăbăcar. Mag. szinelő (Tiktin). – Der. sinălui, vb. (a curăța pieile), din mag. szinelni.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sinălău, sinălaiesubstantiv neutru
- 1. Cuțit gros, puțin încovoiat, prevăzut cu două mânere, cu care tăbăcarii curăță părul de pe piei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cioplitoare cuțitoaie
- Aducea în roabă butucul, capra, sinăleul și două toporașe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 68. DLRLC
-
etimologie:
- szinelö DEX '98 DEX '09