SINAXAR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

sinaxar sn [At: (a. 1652) ap. MURNU, GR. 51 / V: sănăx~ / Pl: ~e / E: ngr συναξάριον] 1 Carte bisericească ortodoxă care povestește, pe scurt, viețile sfinților, înșiruite în ordinea zilelor lunii Si: minologhion. 2 Calendar creștin în care sunt trecute, pe zile, numele sfinților.

SINAXAR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

SINAXAR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților.

SINAXAR ~e n. 1) Carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2) (în biserica creștină) Calendar în care sunt fixate numele sfinților după zilele anului. /<ngr. sinaxarion

sinaxar n. colecțiune prescurtată din viețile sfinților: Sinaxarul sfântului Ioan Botezătorul. [Gr. mod.].

sinaxár n., pl. e (ngr. synaxári, legendă, biografie de sfînt, d. sýn-axis, adunare, recoltă). Colecțiune prescurtată din viețile sfinților (numită și minologhion), biografie prescurtată: sinaxaru sfîntuluĭ Ion Botezătoru. V. martirologiu și rezumat.

sănăxar sn vz sinaxar

sinaxar s. n., pl. sinaxare

sinaxar s. n., pl. sinaxare

sinaxar s. n., pl. sinaxare

SINAXAR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.

SINAXAR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.

sinaxar (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII.

sinaxar, sinaxare s. n. 1. Prezentare pe scurt a sfântului sau a sfinților sărbătoriți într-o zi, inserată în slujba utreniei după peasna a șasea în Minei sau Triod. 2. Carte bisericească cu viețile sfinților expuse pe scurt. ♦ Calendar creștin cu numele sfinților (pe zile). 3. V. menolog. – Din gr. sinaxarion.