șinic sn [At: BIBLIA (1688), 568²/46 / V: (îrg) si~, ~neac, ~neag (Pl: ~uri), ~ig sn, sinice sf / Pl: ~ice / E: tc șinik, srb šinik, bg шиник, ngr σινίϰι] (Îrg) 1 Măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole, a cărei mărime variază, după regiuni și după epoci, aproximativ între 1,25 1 și 136 1 (echivalentul în greutate fiind de la 12 kg la 50 kg). 2 Vas care are capacitatea unui șinic (1). 3 (Spc) Măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat¹ sau cu care se ia vama la moară. 4-6 Cantitate corespunzătoare unui șinic (1-3).

șiníc n., pl. e (turc. șiniki [de unde și ngr. siniki și alb. bg. šinik], d. ngr. hinix [de unde și vsl. hinixŭ], din vgr. hoînix, oboroc). Vechĭ. Azĭ Olt. Baniță.

sinic sn vz șinic

sinice sf vz șinic

șineac sn vz șinic

șineag sn vz șinic

șinig sn vz șinic

SINICE s. v. baniță, dublu-decalitru.

sinice s. v. BANIȚĂ. DUBLU-DECALITRU.

șinic, șinice, s.n. (înv. și reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coș la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui șinic.