SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sulijati.

slei² v [At: CORESI, EV. 264 / Pzi: ~esc / V: (îrg) slăi, zlei, (reg) slii, slâi, sclei, sclăi, zglei, zglăi / E: vsl сълиіати, сълѣлъ] 1 vt (Îrg; c. i. metale topite, pex, obiecte din metal) A turna¹. 2 vt (Îvr) A modela. 3-4 vtr (Îvp; d. substanțe, materii etc. lichide sau gazoase aflate la tempertaturi sau presiuni mari) A (se) solidifica (1-2). 5 vr (D. grăsimi, de obicei animale) A căpăta, prin răcire, o anumită consistență. 6 vr (Pex; d. mâncăruri preparate cu astfel de grăsimi și încălzite) A căpăta, prin răcire, un aspect specific și un gust neplăcut care evidențiază grăsimea din compoziție Si: (rar) a (se) solidifica (4), (reg) a se făcăi. 7 vt (Rar; c. i. părul) A unge cu grăsime. 8 vt (Rar; d. sânge) A se coagula. 9-10 vtri (Îvp; d. lichide, mai ales d. apă) A îngheța. 10 vi (Reg; îe) Minte de le ~iește Se spune despre un om foarte mincinos sau lăudăros. 11 vt (C. i. puțuri, fântâni, izvoare etc.) A seca² și a curăța de nămol, de pietre etc. 12 vt (Fam; îe) A ~ puțurile A fi bețiv. 13 vi (Îvr; fig; d. oameni) A purifica. 14-15 vtr (Rar; d. lacuri, bălți etc.) A deseca. 16 vt (Rar; c. i. ambarcații) A goli apa intrată prin fisuri. 17 vtf (Fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A face să rămână (aproape) fără nimic. 18-19 vtrp (D. mijloace materiale, în special financiare) A (se) consuma (aproape) tot Si: a secătui, a stoarce, a istovi, a vlăgui, (rar) a seca, (îrg) a scurge. 20 vtf (Rar; c. i. recipiente) A goli (6). 21 vtf (C. i. disponibilități fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor) A face să ajungă la limită. 22-23 vtri (Pex; d. oameni) A obosi peste măsură (din cauza eforturilor fizice, a consumului nervos etc.) Si: a (se) epuiza (8-9), a (se) extenua (1-2), a (se) istovi, a (se) seca², a (se) secătui, a (se) sfârși, a (se) stoarce, a (se) suge, a (se) vlăgui, (înv) a (se) zămorî. 24-25 vtr (Îe) A (i se sau a-și) ~ (rar, toată) puterea (sau puterile ori toate puterile sau de puteri ori de vlagă) A pierde sau a face pe cineva sau ceva să-și piardă (toată) forța fizică sau morală. 26 vt (Rar; îe) A-și ~ creierii A depune eforturi deosebite pentru a face, a obține etc. ceva (fără succes sau cu rezultate neînsemnate) Si: (fam) a se screme. 27-28 vri (Rar) A se slăbi (7-8). 29 vt (Asr; c. i. solul) A sărăci. 30 vt (Îvp) A zdrobi și a amesteca cu putere și îndelung diferite legume sau verdețuri, pentru a obține o pastă omogenă Si: (reg) a făcăi, a făcălui, (fam) a bate (1), a freca (16). 31-32 vtr (Îvp; îe) A (se) ~ creierii (cuiva) A omorî sau a muri prin zdrobirea craniului. 33 vr (Îvr; d. materii, substanțe etc.) A se fărâmița.

slei¹ sn [At: C. PETRESCU, A. R. 83 / Pl: nct / E: pvb slei] (Nob) 1-2 Sleire (8-9).

SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase; la pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța. 2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦ Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din sl. sŭlijati.

SLEI, sleiesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe grase) A se închega, a se solidifica (prin răcire). O picătură fierbinte de stearină se varsă din lumînare și i se sleiește pe mînă. VLAHUȚĂ, O. A. III 94. ♦ (Despre apă și alte lichide) A îngheța. Și a plecat pe pîrtea Ierusalimului, Care pe deasupra se topea, Pe dedesupt se sleia. PAMFILE, S. T. 20. S-a lăsat un pui de ger de crăpau pietrele, iar marea se sleise pe lîngă mal. CONTEMPORANUL, VI_I 116. (Fig.) O frică fantastică i-a închipuit niște năluciri fioroase. Sărmana fată simți sîngele sleindu-se în vinele sale. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Tranz. În miezul iernii, cînd vîntul spulberă și sleiește tot, cînd focul vesel e odorul cel mai prețuit... moș Toader umbla de dimineață, tot umbla cu toporul în spate, doar ar găsi ceva de lucru. CONTEMPORANUL, V 389. (Fig.) Nu simțeam durere, nici compătimire, Ca piatra eram. O negură ochii îmi painjini, Și înghețul morții inima-mi slei. NEGRUZZI, S. II 31. 2. Tranz. A seca o fîntînă (pentru a o curăța). Mai încolo dete peste un puț care îi strigă: Fată mare, fată mare! vino de mă sleiește că ți-oi da apă rece să te răcorești cînd te-i întoarce. Fata slei puțul și plecă înainte. ISPIRESCU, L. 348. Scoal’ deschide porțile și-nchide averile; Să sleim puțurile, Să spălăm jgheaburile, Să adăpăm vitele. TEODORESCU, P. P. 672. ◊ Refl. (Poetic) Își scufunda fața-n pernă și plîngea pînă ce i se sleiau izvoarele lacrimilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. 3. Tranz. A secătui (pe cineva sau ceva) de bani, de averi. Orîndui turci spre a strînge această nouă dajdie care, luînd toate vitele de la cei ce aveau, sleiră țara și de vite. BĂLCESCU, O. II 26. ◊ (Complementul indică bunurile secătuite) Sperau să nemerească un tren, ori de nu, să petreacă noaptea pe-acolo, că-și sleiseră banii și nu mai aveau decît pentru bilete. REBREANU, R. I 272. ◊ Fig. Dar pentru aceasta e nevoie de curaj și el și-a sleit tot curajul. C. PETRESCU, C. V. 136. Manlache nu mai auzea și nu mai deschidea ochii. Urgia vărsării de sînge îi sleise toată puterea în el. POPA, V. 162. ◊ Refl. Încet-încet s-au sleit... toate mijloacele de hrană ale cetății și a-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. Mi s-au sleit toate mijloacele și trăiesc pe datorii. GHICA, A. 533. ♦ Intranz. (Neobișnuit; despre procese în desfășurare) A conteni, a sfîrși. Omului îi era din ce în ce mai rău. Durerile din mînă nu mai sleiau și arșița îi dogorea obrajii. POPA, V. 139.

A SLEI ~esc tranz. 1) (mai ales fântâni) A face să rămână fără apă (pentru curățare). 2) A face să nu mai dispună (de bunuri materiale); a secătui. ~ de bani. 3) (bunuri materiale) A consuma până la terminare; a epuiza. * ~ de puteri (pe cineva) a(-i) lua toate puterile (cuiva); a istovi. /<sl. sulijati

A SE SLEI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre grăsimi) A trece din stare lichidă în stare solidă prin răcire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface în gheață; a îngheța.

sleì v. 1. a scoate toată apa: a slei un puț; 2. a închiega, vorbind de unt, său, ceară; 3. fig. a seca de puteri. [Slav. SLĂIATI, a topi].

sclăi v vz slei² corectat(ă)

sclei v vz slei²

slăi v vz slei

slâi v vz slei

slii v vz slei

zglei v vz slei² corectat(ă)

zlăi^[1] v vz slei² corectat(ă)

zlei v vz slei²

sleĭésc v. tr. (vsl. sŭ-liti, sŭ-liĭatĭ, a turna la un loc, sîrb. sliti, a turna la un loc, a topi, a lipi metale, slivati se, a curge la un loc, rus. slitĭ, slivatĭ, a topi la un loc. V. leit). Vechĭ. Torn în forme metalele (azĭ ceara ș. a.): a slei un clopot (V. sloĭesc). Azĭ. Scot toată apa dintr’un puț: a slei puțu. A slei puțurile (fig.), a fi foarte bețiv. Fig. A slei de puterĭ, a seca de puterĭ, a lua cuĭva toate puterile. V. refl. A se solidifica (grăsimea, ceara): seu s’a sleit. – Vechĭ și Trans. zleĭesc.

zleĭésc, V. sleĭesc.

slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, 3 sg. sleiește, imperf. 1 sleiam; conj. prez. 1 sg. să sleiesc, 3 să sleiască corectat(ă)

slei (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, imperf. 3 sg. sleia; conj. prez. 3 să sleiască

slei vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, imperf. 3 sg. sleia; conj. prez. 3 sg. și pl. sleiască

slei (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sleiesc, conj. sleiască)

sleesc, sleiască 3 conj., sleiam 1 imp.

SLEI vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. v. făcălui. 3. v. extenua.

SLEI vb. epuiza, goli, isprăvi, încheia, îngheța, întări, învârtoșa, seca, secătui, sfârși, solidifica, termina, turna.

slei vb. EPUIZA. GOLI. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. ÎNGHEȚA. ÎNTĂRI. ÎNVÎRTOȘA. SECA. SECĂTUI. SFÎRȘI. SOLIDIFICA. TERMINA. TURNA.

SLEI vb. 1. a se coagula, a se închega, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 2. a bate, a făcălui, a freca. (A ~ fasolea.) 3. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a stoarce, a vlăgui, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca brută l-a ~.)

A se slei ≠ a se topi

slei (-iesc, -it), vb. – 1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. – 2. A evacua apa. – 3. A secătui, a istovi. – 4. A epuiza, a consuma, a uza. – 5. (Înv.) A filtra, a topi. – 6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. – 7. (Refl.) A se închega, a se coagula. Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168), cf. leit, sloi.