slobozire sf [At: CORESI, EV. 190 / Pl: ~ri / E: slobozi] 1 (Îvp) Eliberare (din robie, din închisoare, din captivitate etc.). 2 (Îvr) Scutire de o obligație, de o datorie etc. 3 (Îvp) Permisiune de a pleca. 4 (Îvp) Concediere (1). 5 (Îvp) Permisiune de a intra. 6 (Reg; îs) ~ în casă Logodnă. 7 (Reg; îs) ~a casei Slujbă prin care se sfințește casa în care s-a născut un copil. 8 (Îvp) Punere în libertate a animalelor închise sau legate. 9 (Îvp) Dezlegare a unui obiect legat, strâns, imobilizat etc. 10 (Îvp) Desfacere a unui obiect care imobilizează. 11 (Înv) Slăbire (6). 12 (Înv) Permisiune să înceapă să se desfășoare o acțiune, un fapt etc. 13 (Înv; ccr) Permis. 14 (Înv) Salvare (1). 15 (Bis) Mântuire. 16 (Îvp) Coborâre (1). 17 (Înv) Lansare la apă a unei ambarcații. 18 (Îvp) Aruncare cu arcul a unei săgeți. 19 Descărcare a unei arme de foc. 20 (Înv) Defecare (6). 21 (Înv) Dezlănțuire (2). 22 (Îrg) Curgere a unui lichid. 23 (Îrg; îs) ~ de sânge Luare de sânge. 24 (Pop; îs) ~a apei (sau apelor) Ritual de înmormântare care constă în a duce apă la vecini pentru mântuirea sufletului unui mort. 25 (Îvp) Eliminare din organism. 26 (Înv) Iradiere (de raze). 27 (Îvp) Emanare de gaze, vapori etc. 28 (Înv) Emitere de sunete, de zgomote, de cuvinte etc. 29 (Înv) Livrare de mărfuri. 30 Eliberare de bilete.

SLOBOZIRE s. f. Acțiunea de a slobozi.

slobozíre f. Liberare. Vechĭ. Libertate.

slobozire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. slobozirii; pl. sloboziri

slobozire (pop.) s. f., g.-d. art. slobozirii; pl. sloboziri

slobozire s. f., g.-d. art. slobozirii; pl. sloboziri

SLOBOZIRE s. v. descărcare, desfacere, desprindere, destindere, dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, lărgire, liberare, salvare, scăpare, scoatere, slăbire, tragere.

slobozire s. v. DESCĂRCARE. DESFACERE. DESPRINDERE. DESTINDERE. DEZROBIRE. ELIBERARE. EMANCIPARE. EMANCIPAȚIE. LĂRGIRE. LIBERARE. SALVARE. SCĂPARE. SCOATERE. SLĂBIRE. TRAGERE.